Sunt câţiva activişti în PDL Mangalia, unii, chipurile, reprezintă elita politică locală!, care, de câte ori fac buba, se smiorcăie în faţa presei, trăgând adânc în pieptul lor de aramă lumânările suferinţei personale. Cu degetul în nas, ca simbol al înverşunării ce îi mână în luptă, plângăcioşii s-au învăţat să combată pe la colţuri, după modelul ideal de gândire revoluţionară, sau în preajma gurilor de burlan, mai ales când plouă… În PDL Mangalia, ţinând cont de reacţia plângăcioşilor, democraţia de partid are mai multe faţete. Unitatea de monolit funcţionează într-o singură direcţie - nimeni nu suflă în faţa lui Zanfir Iorguş, liderul organizaţiei cu pricina! Dincolo de pragul sediului de partid însă, conform unor mai vechi apucături autohtone, mulţi viteji se arată! Dacă le dai drumul în pădurea Comorova, în calitatea lor de simpli iubitori ai naturii, nu le mai tace gura! În schimb, în timpul şedinţelor de partid, mucles! Tac precum sfecla. Dacă găsesc un timpan disponibil şi o ureche răbdătoare, nu-i mai opreşti! În astfel de momente, starea de spirit este dictată de esenţa mâniei proletare, care, manipulată meşteşugit, poate face adevărate minuni în plan propagandistic. Aşa numesc eu bârfa ieftină. Constat că, în perspectiva alegerilor de partid, în PDL Mangalia, competiţia pentru funcţia supremă nu este nici măcar mimată! Desigur, nu-i o condiţie obligatorie ca Zanfir Iorguş, preşedintele în funcţiune, să aibă contracandidaţi. Dar, atunci, fac apel la plângăcioşii din partid să nu se mai smiorcăie, invocând “dictatura” domnului deputat. Ciocul mic, cum zicea o fostă pedelistă, aia care, pe un post de televiziune, la o oră de vârf, se stropea cu apă cu unul de la PC, după care a dispărut subit din politică… Plângăcioşii doresc schimbarea, dar, vorba aia, să o facă alţii, pentru că dânşii nu vor să se pună rău cu mahării de la centru! Tot dumnealor, adică plângăcioşii, au tropăit din picioare, în semn de protest, când Iorguş, proaspăt racolat din PSD, i-a luat locul lui Nae Negrea în fruntea partidului. Vorbeau unii, în acea perioadă, de adânci prefaceri socialiste, despre nemăsurata mândrie pedelistă şi se jurau că nu vor accepta o măsură subiectivă. Nae Negrea a fost îngropat printr-o mare nedreptate. După ce a muncit şi a consolidat partidul, în condiţii foarte grele, a fost expediat pe tuşă! Halal recunoştinţă din partea conducerii supreme a PDL! După ce şi-a tras sufletul la PNŢCD şi s-a afirmat, ca primar, la PSD, Zanfir Iorguş a devenit, peste noapte, şeful pedeliştilor din Mangalia! Ca şi acum, reacţiile plângăcioşilor s-au stins foarte repede. Din când în când, după ce sunt călcaţi pe bătătură, ies la interval ca să facă valuri, dar, în ceea ce îi priveşte, fără niciun efect benefic. Mă aşteptam ca, în perspectiva alegerilor pentru şefia PDL Mangalia, plângăcioşii să-şi schimbe atitudinea şi tactica. Să devină, în primul rând, bărbaţi şi politicieni adevăraţi, pentru a putea candida de la egal la egal cu cel care este catalogat ca fiind principalul favorit. Indiferent de natura directivelor şi indicaţiilor preţioase venite de la centru, dacă e cazul să discutăm despre aşa ceva, nimeni nu poate anula dreptul cuiva de a candida. De neînţeles, plângăcioşii au făcut pasul înapoi!