„Să țineți minte săptămâna asta”, a anunțat Alina Gorghiu, fost președinte PNL, azi unul dintre conducătorii avizați ai partidului. Și s-a referit explicit la proiectul legiferării alegerilor primarilor în două tururi de scrutin. Se apropie alegerile locale, iar liberalii își propun să clarifice această chestiune. Și să o facă în mod forțat. Tot prin asumarea răspunderii. Invocând faptul că numărătoarea inversă se apropie de sfârșit.

Tema modului în care sunt aleși primarii agită în cel mai înalt grad spiritele în clasa politică. Și nu întâmplător. Alegerile într-un singur tur de scrutin îi favorizează pe primarii aflați în funcție. Aceștia, chiar dacă au o popularitate scăzută, pot câștiga cu puține procente, chiar și cu 15-20%, în condițiile în care celelalte voturi ale cetățenilor care se prezintă la urne se împart la un număr prea mare de candidați. Și este o realitate. Partidele politice sunt de cele mai multe ori incapabile să se unească pentru a-l susține doar pe unul dintre actorii politici locali. Acest lucru ar putea fi valabil doar într-un tur doi, atunci când numai un singur contracandidat al primarului în funcție ar mai putea participa la runda finală. Acesta este, pe scurt, motivul pentru care PSD dorește ca situația să rămână neschimbată și alegerile să se desfășoare într-un singur tur de scurtin. Iar motivul este că are cei mai mulți primari în funcție. Cu circa o treime mai mulți la nivel național decât PNL. Ca să nu mai vorbim de Capitală, care a devenit din această perspectivă un fief PSD. Cel mai important fief.

Rezultatul alegerilor locale influențează decisiv alegerile parlamentare. E logic. Primarii aleși în acest an în funcție vor trage tare pentru a avea cât mai mulți parlamentari și a-și asigura astfel, prin intemediul acestora, un partener în guvernarea care rezultă la sfârșitul acestui an și care va fi dată de majoritatea existentă atunci. Iar partidele cu puțini primari sau care nu au deloc primari, dacă vor să aibă o șansă de a obține ceva din alegerile locale, trebuie să se lupte pentru desfășuarea acestora în două tururi de scrutin. Până nu cu multă vreme în urmă, clasa politică era împărțită în logica de mai sus în două categorii. Partidele mari, PSD și PNL susțineau modelul alegerii primarilor într-un singur tur de scrutin, considerând că în acest fel se protejează de asaltul partidelor mici. Iar partidele mici susțineau contrariul. Acesta este motivul real care, sub primul mandat al lui Klaus Iohannis și sub președinția Alinei Gorghiu la Partidul Național Liberal, i-a determinat pe liberali să susțină în urmă cu aproape cinci ani schimbarea de paradigmă, deci schimbarea legii și alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin. La acea dată, situația a fost puțin mai complicată decât o descriu eu în fraza anterioară. În sensul că acest proiect inițiat de PSD se dezbătea în comisia de specialitate, ambele tabere rămânând ferme pe poziție. Și, pe neașteptate, într-o seară, doamna Alina Gorghiu i-a contactat pe membrii comisiei, anunțându-i că poziția partidului s-a schimbat fundamental. Iar PNL va merge alături de PSD pe schimbarea legii. Ca și când, brusc, în ceas de seară, liberalii ar fi fost străfulgerați de o lumină și ar fi înțeles că interesul lor real ca partid mare este să meargă pe formula propusă de PSD. Iar lumina în acel moment, ca de altfel și azi, venea de la Cotroceni. Se știe doar că doamna Alina Gorghiu a fost împinsă la conducerea partidului de către Klaus Iohannis, aflat pe cai foarte mari imediat după câștigarea alegerilor. Alina Gorghiu nu putea pur și simplu acționa de capul ei. Președinte PSD în acel moment era Victor Ponta. Duplicitar cum a fost întotdeauna sau, hai să spunem, extrem de versatil, acesta negocia și cu cel care îl învinsese în alegerile prezidențiale. Și l-a convins pur și simplu pe Klaus Iohannis să acheseze la alegerea primarilor într-un singur tur, probabil în schimbul menținerii la vârful butoanelor marilor parchete a Laurei Codruța Kovesi. Sau poate pentru altceva la schimb. Cert este că în Comisia de cod electoral, în care întotdeauna până în prezent au fost dezbătute toate schimbările legate de modul de desfășurare a alegerilor, a fost declanșat un mic cutremur, simultan cu solicitarea Alinei Gorghiu. Iar liberalii, disciplinați, s-au conformat. Au făcut stânga împrejur și au votat a doua zi exact ce contestau cu vehemență cu o zi în urmă. Așa au funcționat atunci lucrurile. Dar azi?

După schimbarea legii, ambele partide, PSD și PNL, în raport cu priza lor electorală au cules roadele. PSD s-a ales cu cel mai mare număr de primari, dar și PNL s-a detașat clar de celelalte partide, clasându-se pe locul doi, cu o treime de primari mai puțin. Acum, PNL este pe val, pentru că 1). a reușit să-i ofere lui Klaus Iohannis un al doilea mandat și 2). pentru că, independent de rezultatele la prezidențiale, PSD, cu o conducere amputată, erodat de guvernare, se află în mare degringoladă. Este o situație tipică în care, teoretic cel puțin, liberalii ar putea să dea o mare lovitură. Și, pentru prima dată în istoria recentă, să se claseze pe primul loc la alegerile locale. Asigurându-și apoi prima poziție la parlamentare. Mai mult. Având un Guvern de sacrificiu, tip kamikaze, liberalii ar putea forța, așa cum de altfel declară, alegerile parlamentare înainte de termen. Deci o asumare de răspundere pe schimbarea legii electorale, o primă schimbare a legii electorale în istoria României nedezbătută în Comisia de cod electoral, dublată de căderea Guvernului Orban în urma unei demisii sau a unei moțiuni de cenzură, de respingerea consecutivă a două formule guvernamentale în Parlament și declanșarea alegerilor înainte de termen simultan sau aproape simultan cu alegerile locale.

Este o uriașă și dublă șmecherie electorală, care sare în ochi. Pe de-o parte, PNL își securizează alianța cu USR, cel mai interesat, dintre partidele de categoria a doua, de alegeri în două tururi de scrutin, iar pe de altă parte își asigură posibilitatea de a da o lovitură istorică, surclasând PSD și trecând pe locul întâi în privința numărului de primari.

Mulți dintre primarii României sunt oportuniști, iar termenul nu trebuie înțeles în mod neapărat peiorativ. Primarii în funcție, majoritatea fiind oameni vrednici și corecți, își reprezintă în primul rând cetățenii din comunitatea lor. Abia în al doilea rând sunt oameni de partid. Ei sunt dispuși să tragă tare mai întâi pentru ei înșiși, pentru a câștiga un al doilea mandat, și apoi pentru ca partidul ai cărui membri sunt să obțină majoritatea în Parlament, să ajungă la guvernare iar de acolo să ajute comunitățile locale să se dezvolte. Dacă însă direcția vântului se schimbă fundamental, mulți dintre acești primari sunt dispuși să sară dintr-o barcă în alta. Din barca PSD în barca PNL. Iar PNL, după cum se observă cu ochiul liber, este la rândul său dispus să primească în rândurile sale oricât de mulți traseiști, dacă ei îi asigură o poziție mai bună în plan politic. Dacă liberalii reușesc printr-o ordonanță de urgență să schimbe Codul electoral, să determine alegerile în două tururi de scrutin, pe de-o parte, și dacă pe de altă reușesc să forțeze anticipatele, atunci primarii oportuniști au posibilitatea să facă stânga-mprejur, într-o manieră care nu mai permite demiterea lor din funcție. Conform Constituției, un primar ales pe listele unui partid, atunci când schimbă partidul, își pierde poziția de primar. Postul devine vacant, urmând să se organizeze noi alegeri. Dacă se întâmplă acest lucru cu foarte puțin timp înaintea alegerilor locale, nu mai rămâne timp pentru schimbarea lui, iar primarul își prezervă întregul potențial de influențare în noua direcție a electoratului captiv.

Și acum să ne gândim. Să admitem că PNL forțează alegerile parlamentare înainte de termen și că acestea ar urma să aibă loc simultan sau cu o săptămână ori două înaintea alegerilor locale. Ce vor face primarii oportuniști? Vor sări în masă, fără să-și asume nici cel mai mic risc, din barca PSD în barca PNL, susținându-i pe liberali la parlamentare și își vor asigura simultan un nou mandat în cadrul alegerilor locale, iar PSD nu va avea nici cea mai mică posibilitate să-i sancționeze.

Acesta este planul. Succesul sau insuccesul acestui plan urzit la Cotroceni, care în final presupune și sacrificarea definitivă a lui Ludovic Orban, care va rămâne pentru totdeauna compromis pentru că a făcut în favoarea partidului pe care-l reprezintă treburile cele mai murdare pe care le-a făcut vreodată un lider politic, cu excepția poate a lui Petrov, alias Traian Băsescu, depinde firește și de cooperarea tacită și netransparentă a PSD sau, dimpotrivă, de non-cooperarea acestui partid aflat în degringoladă. Și aici intervine rolul cheie al lui Marcel Ciolacu. Vom vedea în această săptămână de foc, anunțată ca atare de Alina Gorghiu, ce își dorește Ciolacu cel mai mult. Să-și securizeze președinția unui partid retrogradat sau, cu riscul de a pierde el însuși prima poziție, să-i asigure PSD-ului un reviriment și revenirea la putere?