Învăţaţi să nu fie contrazişi, unii pedelişti se împacă destul de greu cu critica, fie a Opoziţiei, fie din interior. Ca atare, fac ca toţi dracii în momentele culminante ale dezbaterilor la care participă. Se zvârcolesc, muşcă şi ţipă ca din gură de şarpe. Singurul argument, în astfel de situaţii, rămâne gura mare cât o şură. În PDL Constanţa, dezbaterile se derulează după un calapod simplu. De regulă, se detaşează în clasament cel care e mai tare în gură. Desigur, în astfel de momente, unele de un înălţător patriotism, contează foarte mult şi calitatea vulcanică a susţinătorilor personali. Fără o echipă de zgomote pe măsura aspiraţiilor emanate de către diverşi lideri locali, nu faci doi bani în disputa pentru un loc în loja guralivilor! Ca şi în alte partide, în PDL sunt foarte mulţi politicieni care nu mai au nimic de spus opiniei publice. Practic, de câţiva ani, bat pasul pe loc, pierzându-şi esenţa în diverse dispute sterile. Degeaba se răstesc domniile lor la oglinjoara fermecată, strepezindu-şi dinţii în tot felul de expresii neacademice, ameninţând şi suduind, după cum se exprimă unii dintre ei. Nci măcar oglinjoara fermecată, cu sarcini precise în PDL, nu mai suportă propaganda ieftină şi comentariile de doi lei despre creşterea producţiei etc. E drept, în jurul unor personaje, în timp, s-au croit tot felul de povestiri SF sau legende locale, ceea ce a pus-o pe Elena Udrea în postura jucătorului de fotbal surprins în afara jocului. Se ştie că doamna Udrea s-a sacrificat pentru partid. Domnia sa a practicat munca de jos cu andrelele, a pus gogonele la borcan, a deschis o fabrică, să-i zic aşa, cu toc pentru pantofi destinaţi sinistratelor, a repartizat biciclete cu lăptişor de matcă bătrânilor şi a făcut gogoşi cu magiun. Iată un model de viaţă revoluţionară greu de egalat. De altfel, oglinjoara doamnei Elena a rămas intactă, fiind singura în măsură să indice ascensiunea dumneaei în politică şi nu numai… Într-o poziţie cu totul şi cu totul specială se află deputatul Iorguş, care a fost la un pas de a se dezice total de piesa lui de muzeu, fiind vorba de o oglinjoară de epocă. Deşi, printr-o conjunctură fericită, a ajuns parlamentar, este evident că tânjeşte dupe scaunul de primar. În această ecuaţie, i-ar fi convenit un cumul de funcţii profitabil. O zi primar, o zi deputat. De când i s-a năzărit că este de neînlocuit în ierarhia oraşului Mangalia, se erijează în marele conducător al urbei. Deşi oglinjoara i-a atras atenţia, în repetate rânduri, că nu este bine ce face, dumnealui, prinzând-o la mijloc, a lăsat-o fără toc. Am sesizat, în tabăra adversă, o oarecare stare de îngrijorare, după ce Zanfir Iorguş şi-a anunţat intenţia de a candida, în 2012, pentru postul de primar al Mangaliei. În opinia mea, Zanfir Iorguş, ăla din perioada ţărănistă, trebuie să se bată cu propria sa umbră. Bătăliile politice l-au subţiat de tot, intervenţiile sale politice din ultima vreme fiind inconsistente. Până în 2012, povara guvernării parafate de partidul său l-ar putea pune la pământ. În aceste condiţii, nimeni nu o să mai creadă în promisiunile sale deşarte. Cum, de altfel, se întâmplă şi acum... E greu de crezut că o să mai poată controla sistemul politic care pune în mişcare Consiliul Local Mangalia. PNL a anunţat deja că vrea să iasă de sub aripa sa. Fără sprijinul unui partid reprezentativ, s-ar putea să stea la mâna lui Mincă. Are şi omul toane… Pentru Iorguş, nu sunt de bun augur scandalurile de presă în care a fost implicat, precizez, cu sau fără voia lui. S-ar putea ca, la momentul respectiv, Zanfir Iorguş, să se înregimenteze în alt partid. Problemele lui vor fi aceleaşi. Partidul respectiv, după unii, PNL, s-ar putea încărca negativ. Abia atunci aliaţii de astăzi se vor încăiera pe bune!