Un raport recent arată că polițiștii din statul american Utah sunt autorii mai multor omoruri din 2010 până în prezent decât temutele bande de cartier sau traficanții de droguri. Din aproape 300 de omucideri înregistrate în acest stat, în ultimii cinci ani, de la începutul lui 2010 și până în octombrie 2014, poliția are la activ 45, adică 15% din total, după cum au evidențiat statisticile date publicității de ”Salt Lake Tribune”, citat de site-ul Russia Today. Poliția este depășită doar de omorurile rezultate în urma violențelor dintre soți dar surclasând crimele traficanților de droguri sau bandelor de cartier, precum și cazurile de abuzuri înregistrate la minori. Un ultim caz, produs sâmbătă, nu a fost luat în calcul, dar este anchetat în prezent, atrage atenția publicația amintită. Mai mult decât atât, majoritatea omuciderilor contabilizate în contul poliției din Utah au scăpat nepedepsite. Doar o singură omucidere comisă de un om al legii din Utah a fost declarată nejustificată de procurori, dar acuzația de crimă formulată de aceștia împotriva polițistului a fost ulterior respinsă de un judecător. Gurile rele vorbesc despre un fel de conflict de interese, căci există o strânsă legătură de colaborare între polițiști, procurori și judecători în Utah. ”Nu vreau să pun la îndoială calitatea investigațiilor, dar lipsa condamnărilor în atâtea cazuri de omucidere comise de polițiști duce la o creștere a neîncrederii populației în oamenii legii”, este de părere Robert Wadman, profesor de criminalistică la Weber State University și fost șef al poliției din Omaha, statul american Nebraska.

Un caz recent de omucidere comisă de un polițist soluționat prin neînceperea urmăririi penale împotriva omului legii alimentează și mai mult neîncrederea populației în justiție și în polițiști. După ce procurorul general din Utah a stabilit că Darrien Hunt, de 22 de ani, a fost împușcat mortal în mod justificat de către un polițist, noi informații au ieșit la suprafață, aruncând o umbră de îndoială asupra întregii drame. Poliția nu a luat în calcul faptul că unul dintre ofițerii care au intervenit în cazul Hunt, pe data de 10 septembrie 2014, a uitat să pornească minicamera de luat vederi utilizată pentru înregistrarea intervențiilor. Apoi, după comiterea omuciderii, procurorul de caz a uitat să revadă declarația unui martor care își schimbase depoziția. Inițial, acesta declarase că Darrien Gunt agita furios o sabie, la apariția oamenilor legii, fapt ce ar fi justificat împușcarea acestuia, dar ulterior, martorul a declarat reporterilor că Hunt nu era violent. Și mătușa lui Hunt, Cindy Moss, a declarat că familia sa are mai multe dovezi fotografiate care contrazic varianta oficială asupra gloanțelor trase în cursul incidentului care a dus la moartea lui Darrien. Astfel, familia victimei are poze cu urme de gloanțe în aripa unei mașini parcate în zona în care s-a petrecut tragedia, deși raportul oficial susține că gloanțele rătăcite au fost găsite toate înfipte în pământ și nu au atins din greșeală alte ținte. ”Sunt nepotriviri de-a lungul întregii anchete”, susține mătușa defunctului, care se luptă acum pentru ca legislația să impună polițiștilor care se deplasează la intervenții să aibă mini-camere de luat vederi.

Statul Utah permite unui polițist să facă uz de armă letală, dacă în timpul unei intervenții, acest lucru permite prevenirea omorârii sau rănirii altor persoane. Uneori, linia dintre legal și necesar devine greu de sesizat, a declarat un fost ofițer de poliție, care a explicat că în momentul în care un polițist se simte amenințat, face uz de armă letală pentru a se proteja, chiar dacă individul de care se protejează nu este o amenințare și pentru alte persoane. Deci, se naște întrebarea dacă folosirea armei era și necesară. În Utah, polițiștii sunt antrenați pentru a aborda corect tot felul de situații dificile, în moduri diferite, în funcție de gravitatea fiecărui caz, dar se consideră că utilizarea armelor notale este nejustificată, câtă vreme la nivelul întregului stat se operează cam 125.000 de arestări pe an, la o rată de nouă împușcături letale, potrivit datelor puse la dispoziție de FBI. În majoritatea cazurilor de arestare ar fi fost necesară și utilizarea armelor în apărare, dar acestea au fost rezolvate fără folosirea forței, atrag atenția specialiștii, subliniind că acest lucru nu a fost remarcat nici de presă, nici de politicieni sau de opinia publică. Gurile rele continuă să susțină că uneori, polițiștii pot accentua situația conflictuală în loc să o diminueze. Polițiștii din Utah urmează un curs de dezamorsare a conflictelor pe cale amiabilă, care constă în 12 ore de pregătire dar și câteva sesiuni scurte de gestionare a situațiilor în care sunt implicate persoane suferind de tulburări mintale sau consumatori de droguri. Din păcate, în ciuda unei rate reduse a criminalității la nivel federal, statul Utah se află pe locul zece în ceea ce privește agresiunile comise împotriva polițiștilor, fapt care justifică mentalul colectiv al acestora de a face uz de arme în cazul în care situația se deteriorează în timpul unei intervenții iar ei se simt amenințați.

Violențele înregistrate în orașul Ferguson nu au dat peste cap tradiția de Ziua Recunoștinței în care președintele grațiază curcanul. Precum predecesorii săi, președintele Obama a scăpat de oală nu unul, ci doi curcani, botezați Cheese și Mac. Barack Obama a afirmat că își exercită prerogativele legale, glumind că aceste grațieri vor fi cele mai discutate măsuri executive ale sale din această lună.

Ceremonia de grațiere a celor doi curcani, care cloncăneau blând, a creat o atmosferă destinsă, suspendând, pentru moment, tensiunea politică apărută săptămâna trecută în Congres, după discursul președintelui american privind imigrația. Pe pagina de Facebook, cei care au votat l-au preferat pe Cheese, un curcan de 22,2 kilograme, în schimb, Mac, de 21,3 kilograme, a strâns mai puține voturi. Amândoi vor merge însă la ferma Turkey Hill din Leesburg, Virginia. Cele două fiice ale președintelui american, Malia, de 16 ani și Sasha, de 13 ani, au participat la ceremonie, însă nu au vrut să-l mângâie pe Cheese, așa cum a făcut tatăl lor. Apoi, familia Obama a participat la o acțiune de binefacere în care a donat doi curcani care nu au mai reușit să repete isprava semenilor lor, după cum a constat trist Barack Obama. Liderul de la Casa Albă a împărțit pachete cu alimente unor familii nevoiașe.

Sărbătoarea de Ziua Recunoștinței reunește familiile americane în jurul mesei, cu mâncarea specifică: friptură de curcan, asezonată cu sos de merișoare și cu garnitură de legume în care cartofii dulci, dovleacul și porumbul dulce sunt omniprezente. La desert sunt nelipsite plăcintele cu dovleac. Încă din 1947, Federația Națională a Crescătorilor de Curcani oferă Casei Albe, de Ziua Recunoștinței, câte un curcan, iar tradiția grațierii datează din anul 1963, când președintele John F. Kennedy a grațiat curcanul primit de Ziua Recunoștinței, trimițându-l înapoi la fermă, spunând ”să-l mai lăsăm să crească”.