Polii urbani de creştere şi regionalizarea reprezintă urgenţa zero pentru accesarea rapidă a fondurilor UE, consideră senatorul social-democrat Gabriela Firea. „Modelul celor şapte poli urbani de creştere care funcţionează de câţiva ani în România este unul pozitiv şi se constituie în cea mai bună dovadă că printr-o bună organizare şi prin selecţia unor proiecte viabile se poate realiza un grad înalt de absorbţie a fondurilor europene. Provocarea este însă de a continua acest proces de dezvoltare bazată pe poli urbani de creştere concomitent cu procesul de regionalizare a României, cele două procese fiind paralele şi complementare. De altfel, Comisia Europeană cere pentru intervalul 2014 - 2020 ca cel puţin 5% din fondurile europene de dezvoltare regională să fie alocate pentru dezvoltare urbană“, a declarat Firea.

INECHITATE AVANTAJOASĂ Potrivit senatorului PSD, există însă pericolul ca în „cursa contra cronometru pentru absorbţia fondurilor europene să se abdice de la rolul primordial al acestui proces“, acela de a asigura investiţii de care să beneficieze şi zonele limitrofe, nu doar oraşele centrale. „Acest model de dezvoltare, chiar dacă pleacă de la o inechitate asumată, aceea că nu se pot dezvolta toate zonele în acelaşi ritm, se bazează pe un fapt verificat, anume că dezvoltarea unui oraş-pilon antrenează după sine, în mod natural, întreaga zonă limitrofă. Prin urmare, acest proces natural trebuie doar canalizat cu atenţie, iar pe termen lung inechităţile vor dispărea concomitent cu redistribuirea populaţiei în funcţie de accesul la resurse şi facilităţi“, mai spune Firea. Ea consideră că procesul de regionalizare este menit să aducă un plus de ordine „în acest haos aparent“, prin clasificarea „cu rigurozitate a oraşelor“, prin definirea şi interconectarea în sistem fagure a tuturor polilor de creştere, ceea ce va aduce, pe lângă un grad mult sporit de absorbţie a fondurilor europene, şi premisele unei dezvoltări durabile.