Politică agricolă comună (PAC) a UE după 2013 va trebui să ţină cont de diversitatea agriculturilor din ţările UE şi de gestionarea durabilă a resurselor umane şi naturale, a spus comisarul european pentru agricultură Dacian Cioloş, la lansarea unei dezbateri publice pe această temă. \"Politica agricolă comună nu este numai treaba specialiştilor. Este o politică a tuturor europenilor. Pe cetăţenii europeni trebuie să-i asculţi. Trebuie să-ţi iei răgazul să culegi ideile şi aşteptările tuturor actorilor din societate\", a declarat Cioloş. \"Aştept reacţiile şi gândurile agricultorilor, dar şi ale asociaţiilor care se ocupă de protecţia mediului, a consumatorilor, a bunăstării animalelor. Trebuie să deschidem această dezbatere cât mai larg posibil. Prin alimentaţie, prin amenajarea teritoriului, prin protecţia mediului, întreaga societate beneficiază de această politică comună europeană. Este deci normal ca toţi cetăţenii să aibă dreptul şi timpul necesar ca să-şi exprime părerea\", a adăugat el. Potrivit Comisiei Europene, PAC poate să-şi majoreze contribuţia la realizarea unei creşteri inteligente, durabile şi favorabile incluziunii, răspunzând noilor provocări, în special provocărilor economice, sociale, ecologice, climatice şi tehnologice cu care se confruntă societatea europeană. De asemenea, politica agricolă comună trebuie să ţină mai mult seama de diversitatea şi bogăţia agriculturilor din cele 27 de state membre ale UE. Cioloş a anunţat, totodată, inaugurarea unui site web care va fi deschis până în iunie 2010 pentru a aduna contribuţiile la dezbatere. Ulterior, acestea vor fi sintetizate de un organism independent, iar în iulie CE va organiza o conferinţă de sinteză a rezultatelor dezbaterii publice, de unde vrea să-şi extragă ideile de bază pentru comunicarea cu privire la PAC după anul 2013, care ar urma să fie prezentată la sfârşitul acestui an. În discursul adresat Comisiei pentru agricultură a Parlamentului European, comisarul Cioloş a abordat şi o serie de detalii despre aprovizionarea cu alimente a Europei şi a lumii, ocuparea forţei de muncă în zonele rurale, gestionarea durabilă a resurselor naturale, schimbările climatice, volatilitatea preţurilor, înţelegerea de către cetăţeni a schemelor de ajutoare, echilibrul în cadrul lanţului alimentar şi competitivitatea agriculturii europene.