Preşedintele rus în exerciţiu, Vladimir Putin, a asigurat marţi că politica externă a ţării sale va rămîne “neschimbată şi previzibilă”. “Susţinerea majorităţii zdrobitoare a cetăţenilor ruşi pentru politica externă a guvernului este o garanţie a continuităţii şi caracterului său previzibil”, a spus el, la o întîlnire cu zece noi ambasadori, printre care şi cel român. “Sîntem dispuşi să ajungem cu ceilalţi membri ai comunităţii internaţionale la elaborarea unor noi acorduri în domeniul securităţii şi dezarmării”, a mai spus Putin, fără alte precizări. “Sînt convins că Rusia va continua să propună partenerilor săi străini o ordine de zi exclusiv pozitivă pentru discuţii şi o activitate comună pozitivă”, a afirmat Putin, citat de Interfax şi RIA Novosti. Putin a avertizat că Dmitri Medvedev, care va deveni preşedinte la 7 mai, nu va fi un partener mai simplu. “Medvedev va fi liber să-şi exprime ataşamentul faţă de politica liberală, dar el este un rus la fel de naţionalist ca mine, în sensul bun al cuvîntului”, a conchis Putin.

Vladimir Putin finalizează un nou sistem politic, care nu va permite succesorului său, Dmitri Medvedev, nici măcar să încerce să acţioneze independent, nominalizarea sa ca preşedinte al partidului Rusia Unită fiind un element-cheie, relatează “Kommersant” în ediţia electronică. Decizia lui Vladimir Putin de a deveni preşedintele partidului Rusia Unită, începînd cu data de 7 mai, a reprezentat primul pas politic important al celui de-al doilea preşedinte al Rusiei. Decizia anunţată în primăvara lui 2008 arată că totul se desfăşoară conform planului şi că Putin va deţine prerogative mai mari decît Dmitri Medvedev. În 1999, cînd Putin a fost ales preşedinte, acesta nu era nici pe departe cel mai influent om din stat. La începutul lui 2000, un grup de oficiali de stat şi finanţişti (cunoscuţi sub denumira de Semia - Familia), conduşi de şeful administraţiei prezidenţiale, Aleksander Voloşin, a conturat politica în Rusia. Vladimir Putin a fost cel care l-a numit pe Voloşin preşedintele administraţiei şi a ţinut cont de părerea sa în luarea celor mai importante decizii. Acesta trebuia să menţină în echipa sa politicieni precum ministrul Căilor Ferate, Nikolai Aksenenko, premierul Mihail Kasianov şi ministrul Apărării Civile, Situaţiilor de Urgenţă şi Prevenirii Dezastrelor, Serghei Şoigu, consideraţi de către Semia posibili succesori ai lui Boris Elţîn. În calitate de succesor al lui Boris Elţîn, Putin trebuia să pară fidel liniei politice a acestuia.

Politica din 2008 a Rusiei este decisă de un grup de directori şi preşedinţi executivi ai unor corporaţii de stat, sub conducerea lui Vladimir Putin. Dmitri Medvedev va trebui să îl numească pe acesta premier şi să ia în considerare părerile sale, în cazul tuturor decizilor importante. Noul preşedinte va trebui să-şi fundamenteze politica pe Strategia 2020 sau planul lui Putin. Cu timpul, însă, Putin a format şi condus o echipă care i-a permis să devină cel mai influent om de la Kremlin. Dmitri Medvedev, inclus şi el în acest plan, a fost succesorul lui Aleksandr Voloşin ca şef al Administraţiei, fiind cel care i-a cerut demisia lui Mihail Kasianov. Din acest motiv, pregătindu-se să părăsească Administraţia pentru Guvern, Vladimir Putin a făcut tot posibilul ca succesorul său să nu fie tentat să aplice aceeaşi matrice. Preşedintele în exerciţiu nu va repeta greşelile grupului Semia, ai cărui lideri au considerat că noului şef de stat i se poate încredinţa atîta putere şi nu va permite acest lucru lui Medvedev. De asemenea, Dmitri Medvedev nu va avea ocazia să influenţeze Guvernul prin intermediul Parlamentului. Preşedinţii ambelor camere au fost aleşi înainte ca Medvedev să fie nominalizat şi vor acţiona în concordanţă cu voinţa lui Vladimir Putin.