După terminarea campionatului s-a încheiat şi Cupa UEFA. Finala ediţiei din acest sezon a fost cîştigată, după cum bănuiesc că ştie aproape toată lumea, de „ruşii albi” de la Zenit Sankt-Petersburg. Îi numesc aşa pe acei băieţi blonzi, în majoritatea lor, care au jucat cu o minunată dezinvoltură, răzbunînd Fiorentina lui Mutu, pentru că atît ei, cît şi suporterii lor, sînt rasişti, fără să se sinchisească de faptul că rasismul este considerat un delict în Uniunea Europeană. Singurul lucru care pare a nu se mai termina vreodată sînt scandalurile din fotbalul românesc, ceea ce mă împinge şi pe mine, încet, încet, să devin un fel de „rasist politic”… Probabil, vă vine să mă întrebaţi ce legătură au toate astea cu politica internă? Să vedem.

Trecerea recentă pe la DNA a lui Radu Stroe, fost secretar general al Guvernului, precum şi a lui Dan Matei Agaton, fost ministru al Turismului, în legătură cu „genţile cu bani” din Liga lui Mitică, a scos la suprafaţa mocirlei din fotbalul autohton abia vîrful aisbergului. Rădăcinile răului stau încă adînc scufundate în mlaştină. Dar, aşa cum ceea ce începe rău, se termină şi mai rău, vorba legendarului Murphy, trebuie să ne întoarcem şi noi la începutul acestei ediţii de campionat. Pe atunci, nimeni nu bănuia că miza celor 10 milioane de euro, pe care campioana României îi va cîştiga făcînd doar act de prezenţă în Liga Campionilor, pe lîngă procente din drepturile de televizare şi publicitate, va băga dihonia în patronii de cluburi şi va schimonosi campionatul intern! Pentru că, practic vorbind, din acel moment a început refacerea „Cooperativei” de pe vremuri, pe care Mitică Dragomir, nu degeaba supranumit „Corleone”, se lăudase că a stîrpit-o. Mai întîi, nu s-a respectat noul regulament al FRF, prin anexarea, de către cluburile mari, a unor echipe „satelit”, însă tot din Liga I, ceea ce încălca dispoziţiile articolului referitor la „conflictul de interese”. Apoi a apărut „promisiunea de recompensă” pentru adversarii…adversarilor! Nu ştiu dacă asta a fost „invenţia” lui Gigi Becali, însă el a trîmbiţat-o pe toate posturile de televiziune. Pe urmă şi-a făcut simţită prezenţa afacerea spălării banilor din transferuri internaţionale ale jucătorilor români, în care acum sînt inculpaţi de DNA 10 oameni din fotbalul autohton, în frunte cu verii lui Gigi Becali, fraţii Ioan şi Victor Becali. În fine (cum, oare, se putea altfel?), campionatul intern s-a transformat, pe nesimţite, într-o trambulină electorală, semănînd mai mult a campanie, decît a competiţie! Chiar şi la acest ultim capitol, tot Gigi Becali a ţinut capul de afiş, pentru că a fost cel mai scandalagiu. Dar nu e singurul…Cred că 90% dintre patronii de cluburi sînt afiliaţi politic sau, în mod evident, au interese politice, măcar locale, dacă nu naţionale. Totuşi, pînă la urmă, sentimentul meu este că acelaşi Gigi Becali, împreună cu tot neamul său, alături de Mitică Dragomir şi „Naşul” Mircea Sandu, reprezintă răul cel mai mare pentru fotbalul românesc de astăzi! Nu în ultimul rînd, toate aceste mizerii au fost asezonate cu un limbaj suburban, cu mitocănii afişate public şi cu un prost gust ce te îngreţoşează…

Aşadar, există sau nu vreo legătură între politica internă şi mafia fotbalului românesc? Cine pe cine a stricat, a mînjit şi a corupt? Politica a schimonosit fotbalul sau invers? Cît despre banii „negri”, „gri” sau murdari, ei nu au miros, deci pot fi folosiţi şi de „Cooperativă”, dar şi în campanii electorale…Acesta este motivul pentru care îmi plac „Ruşii albi” de la Zenit Sankt Petersburg, chiar dacă pe tricourile lor scrie „Gazprom”, companie care ne mănîncă banii din buzunare, şi tot acesta este motivul pentru care încep să devin un fel de „rasist politic”. În fotbalul nostru, ca şi în politica autohtonă, mi s-a făcut dor de băieţi „blonzi”. S-auzim numai de bine!