Echipa de economiști de la PricewaterhouseCoopers (PwC) susține că politica va influența economia și va genera incertitudini în acest an, iar comerțul global va fi mai mic decât creșterea economică globală, acestea fiind doar câteva dintre previziunile pentru anul 2017. Economiștii de la PwC susțin că ”reapariţia naţionalismului economic în anumite părţi ale lumii înseamnă că regulile Organizaţiei Mondiale a Comerţului vor fi puse la încercare”. Relaţia comercială între SUA şi China va fi pusă sub presiune, iar în absenţa încheierii Parteneriatului Transpacific şi a Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP), această tendinţă se va păstra pe termen mai lung.

Politica monetară a SUA se va întoarce la normalitate, cred cei de la PwC: ”Rezerva Federală americană va continua să întărească politica monetară. Este chiar posibil ca ritmul majorării dobânzilor de către FED să fie mai rapid decât ritmul anticipat în prezent, în funcţie de gradul de implementare, de ritmul şi de amploarea planurilor fiscale ale noii administraţii prezidenţiale americane. Ca urmare a acestor majorări ale dobânzii, economiile care depind de dolar pentru a-şi asigura finanţarea vor fi puse sub presiune”. Politica va influenţa economia şi va genera incertitudine, pe fondul alegerilor care ar putea fi organizate în zona euro, în Germania, Franţa, Olanda şi, potenţial, în Italia şi Grecia, țări care împreună însumează 70% din PIB-ul zonei euro, anticipează reprezentanții PwC. Ei amintesc că în Spania este posibilă organizarea unui referendum pentru viitorul Cataloniei. ”Pe arena internaţională vom monitoriza îndeaproape evoluţia relaţiilor ruso-americane, care ar putea avea efecte în Europa de Est, Orientul Mijlociu şi Asia, precum şi asupra acordului nuclear cu Iranul”, a declarat Barret Kupelian, senior economist la PwC. Acesta crede că SUA vor înregistra o creştere economică de 2% în acest an, cel mai rapid ritm de creştere din G7, pe baza unui ritm solid de creare de noi locuri de muncă şi de creştere a consumului gospodăriilor. Analiza sugerează că SUA vor contribui cu 70% din toată creşterea economică a statelor din G7, deşi nu reprezintă decât jumătate din economia G7 în termeni absoluţi.

Rata de ocupare a forţei de muncă în zona euro va ajunge la cel mai înalt nivel de până acum, dar statele de la periferia zonei euro vor crea mai multe noi locuri de muncă, susține PwC. Economiile de la periferia zonei euro vor înregistra o rată de creştere economică mai ridicată decât economiile din centrul zonei euro, pentru al patrulea an consecutiv. Creşterea PIB-ului Irlandei va fi cea mai rapidă din zona euro, de peste 3% anual, în vreme ce Franţa şi Olanda vor avea cea mai rapidă creştere economică dintre cele din nucleul zonei euro, cu o rată de 1,5%. În privinţa creării de locuri de muncă, nivelul de ocupare al forţei de muncă în statele din centrul zonei euro va ajunge la nivelul istoric de 97 de milioane de joburi. Însă ritmul de creare de noi locuri de muncă va fi depăşit de statele de la periferia zonei euro, care vor crea cu 100.000 mai multe job-uri noi decât statele din nucleul zonei euro.

Asia va rămâne regiunea cu cea mai ridicată rată de creştere economică din lume, însă prim-planul nu îl va mai avea China, ci India şi Indonezia. Creşterea economică a Chinei va rămâne în jurul a 6% anual. Contribuţia Indiei la formarea PIB-ului global ar putea ajunge la 17% în acest an. Creşterea economică din China poate că încetineşte, însă dacă reuşeşte să menţină ritmul de 6,5% pe an, va adăuga o sumă de dimensiunea economiei Turciei la PIB-ul global. Indonezia va deveni cea de-a 16-a economie a lumii care depăşeşte pragul unui PIB de 1.000 de miliarde de dolari. PwC susține că economiile Braziliei şi Rusiei îşi vor relua creşterea, cu un ritm de 0,5% şi respectiv 1% anul, ajutate şi de o creştere destul de modestă a preţurilor materiilor prime. În 2017, PwC susține că Arabia Saudită va adăuga un număr echivalent cu de două ori populaţia Islandei la populaţia sa aptă de muncă. Celelalte state din Golf vor înregistra, de asemenea, rate ridicate de creştere a populaţiei cu drept de muncă, de 2%. Provocarea pentru ţările din Golf este de a crea noi locuri de muncă în timp ce-şi reformează finanţele publice. În aceste economii, scăderea preţului petrolului din ultimii ani a dus la deteriorarea finanţelor publice de la un excedent bugetar în 2013 la o rată estimată de datorie publică netă de 10% din PIB, până la sfârşitul acestui an, notează PwC. Diversificarea economiilor şi stimularea sectorului privat ar putea uşura presiunea asupra finanţelor publiceși ar putea duce la crearea de noi locuri de muncă pentru populaţia în creştere.

În peivința riscurilor macroeconomice de care companiile ar trebui să ţină cont când îşi fac planurile pentru anul în curs, PwC avertizează asupra politicii monetare a SUA și a gradului de îndatorare a sectorului privat. Întărirea politicii monetare din SUA ar putea încuraja o repatriere graduală a dolarilor americani investiţi în străinătate. Malaezia, Turcia şi Chile sunt în mod deosebit vulnerabile la acest risc, având un grad de îndatorare în valută de 71%, 64%, respectiv 55% din PIB. Băncile care au expunere în acele economii ar putea fi puse sub presiune, dacă nu sunt bine capitalizate. Dar, la polul opus, pentru economiile dependente de preţul materiilor prime, aşa cum sunt Brazilia şi Rusia, un preţ mai mare al petrolului şi al altor materii prime, corelat şi cu o rată flexibilă de schimb valutar, ar putea ajuta la atenuarea impactului repatrierii capitalului în SUA. Datoriile sectorului privat non-financiar din China se ridică la peste 250% din PIB. Dacă datoriile sectorului non-financiar cresc cu o rată similară celei din 2010 şi până acum, China ar putea să adauge încă 650 de miliarde de dolari la datoria sa totală, până la sfârşitul lui 2017. Anul trecut, raportul dintre creditul total şi PIB în China (diferenţa dintre raportul credit relativ la PIB şi tendinţele pe termen lung indicând o acumulare nesustenabilă) a depăşit nivelul care avertizează în privinţa riscului unei crize în următorii trei ani. PwC avertizează că acest risc va fi sporit dacă preţurile proprietăţilor imobiliare se prăbuşesc, subminând garanţiile acestui stoc de datorii.