N-am găsit un titlu mai inspirat pentru ceea ce urmează să scriu. De fapt, realitatea ultimelor zile mi-a oferit un adevărat talmeş-balmeş asupra căruia voi încerca să emit cîteva opinii, deoarece „datul cu părerea” a devenit un sport naţional. Am păstrat pentru editorialele următoare unele subiecte mai serioase.

Viaţa cotidiană de pe scena politică românească arată, la acest început de vacanţă, aproape ca un Hollywood balcanic sau ca o telenovelă ce conţine toate ingredientele succesului comercial. De pildă, canicula i-a oferit un nou prilej lui Marian Vanghelie de a-şi dovedi „semidoctismul”, prin afişarea unor mesaje grijulii, dar agramate, în care îşi exprimă sincera preocupare pentru soarta alegătorilor săi atunci cînd temperatura trece de 38 grade Celsius, la umbră. În cu totul alt registru stilistic a avut loc petrecerea dată de Mircea Geoană la „Vila Lac 1”, cu ocazia împlinirii vîrstei de 50 de ani. Pe mine nu m-a emoţionat filmul documentar autobiografic prezentat, ci scena în care politicianul şi-a îmbrăţişat cu evidentă afecţiune fetiţa ce îi cîntase „La mulţi ani”. Pe aceeaşi scenă din fosta vilă de protocol a lui Ceauşescu au cîntat băieţii de la „Phoenix”, în schimbul unui onorariu de 15.000 de euro. Tot acolo, în cartierul Primăverii din Bucureşti, sutele de invitaţi au avut la dispoziţie mîncare şi băutură din belşug, aşa încît cheltuielile prilejuite de această sărbătoare au depăşit, după cum scrie presa centrală, suma de 30.000 de euro. Culmea amară a ironiei este că, exact în aceeaşi zi, locuitorii oraşului Focşani, care reprezintă un fief electoral PSD-ist, erau anunţaţi că li se întrerupe livrarea energiei termice pe termen nelimitat, din cauza datoriilor acumulate de regia locală de distribuţie.

Apoi a urmat Ziua Naţională a Franţei, organizată de Ambasada Franţei la Bucureşti, într-o atmosferă de-a dreptul aristocratică, asemănătoare, datorită luxului şi rafinamentului, cu petrecerile din perioada numită „la belle epoque”. În tot acest timp, în ghetourile de lîngă marile oraşe ale Italiei continua amprentarea ţiganilor de cetăţenie română. Făcînd o paralelă între petrecerea de 14 iulie din capitala României şi realităţile italiene, totul devenea halucinant, de parcă n-ar fi fost vorba de cetăţenii aceleiaşi ţări. La urmă, dar nu în ultimul rînd, nu-l pot uita pe Viorel Lis, fost primar general şi fondator al unui partid vîndut pe bani grei, care se afişa recent, pe litoral, ca un veritabil „ţigan de catifea”, la braţ cu soţia sa mai tînără decît el cu 30 de ani…

Nu-i aşa că e veselă politica din România?!