În materie de periat partide, deputatul cu scama este un clasic în viaţă. La mişcări, seamănă cu Paganini. Suplu, suav şi dulce. O eternitate! Când e dirijor, când e solist. Când soprană, când tenor. Periatul, ca parte componentă a politichiei, a devenit o artă. Deşi, în domeniu, se vorbeşte despre o lungă istorie, nu am reuşit să aflăm, nici până în ziua de astăzi, care a fost primul înaintaş în domeniu. Posesorul primei scame de pe reverul unui şef rămâne în anonimat. De la el încoace, însă, metodele s-au diversificat. În perioada de primitivism a scamei, operaţiunea de periere a şefului se făcea cu o oarecare decenţă. Adică, vreau să zic, nu se isca atâta tărăboi. În noua epocă, păstrătoare de vechi obiceiuri şi metehne, scama a generat dispute şi controverse mult prea înflăcărate faţă de realitatea înconjurătoare. Când trebuie luată o scamă de pe reverul şefului, fiecare îşi canalizează eforturile şi calităţile fizice, incluzând aici rapiditatea în intervenţii, în direcţia unei acţiuni individuale. Pe acest subiect, dată fiind conjunctura creată, unitatea de monolit se sparge foarte repede. Nimeni nu vrea să împartă scama şefului său cu vreun intrus. În ce priveşte linguşitul cotidian al şefului, scama are un efect mobilizator. Cine poate, ole!, scame scoate! Pe fondul acestui slogan mobilizator, se dă startul în noua scamatorie politică. Cine poate, au precizat toţi specialiştii, scame scoate! El ştie ca nimeni altul când, unde şi la ce timp istoric să pună peria pe cocoaşa favoritului. De-a lungul existenţei sale ca politician, a demonstrat chestia asta din plin, cu efect, în plan personal, perseverenţă şi orizont ideologic. Fără aceste calităţi, nu ar fi putut, zic eu, trece, cu uşurinţă, dezinvoltură, ca în cazul unuia cu ureche muzicală, şi tenacitate de la un partid la altul. Primul salt, echivalent cu unul mortal, ne-a arătat, în persoana lui, un cascador politic gen Fifi Înaripatul. Să treci, cu zâmbetul pe buze, de la o doctrină sănătoasă la una băloasă reprezintă, în realitate, un pas înapoi în materie de faţadă politică. Desigur, la momentul respectiv, altele erau aspiraţiile personale… Înainte de a se fi aruncat în mocirlă, domnia sa să nu uite principalele reguli ale politichiei. Atunci, ca şi alţii, acum, politicienii de elită au crezut în deputatul cu scama, care, la vremea respectivă, promitea foarte mult. Saltul înapoi, de la o doctrină la alta, a făcut din el un politician prea puţin credibil. Când s-a săturat de un partid, a pus în mişcare peria fermecată, gâdilându-se singur sub bărbie. La scurt timp după acest moment romantic, deputatul cu scama şi-a luat lumea în cap, numărându-se şi astăzi printre activiştii maidanezi. După cum se manifestă, e pregătit să-şi ia din nou zborul. Folosind peria sa fermecată, domnul deputat îşi face freza în perspectiva alegerilor locale. După cum se comportă, pozând peste tot în învingător, e clar că are o scamă pe creier…