Politicianul menajeră îşi face apariţia în preludiul campaniilor electorale. Unii dintre ei candidează direct, poftind la rangul cel mai de sus, alţii sînt doar chibiţi. În perioada sa menajeră, politicianul care reprezintă această specie este în stare de orice! La început, cînd dă tîrcoale alegătorului, e timid şi cam mutulache. Momentul este de-a dreptul copleşitor chiar şi pentru candidatul care visează să fie reales, fiind vorba despre un tip curvit în politică şi uns cu toate alifiile ca să nu-l bată soarele direct în cap, pe chelie, ceafă sau pe nas. Chiar şi colţosul, despre care am vorbit deunăzi, o lasă mai moale în astfel de situaţii! Pozează în blîndul Ben. În pragul alegerilor prezidenţiale şi de tot felul, apropierea de popor este esenţială. Şi cum te poţi apropia? Prin gesturi şi fapte pionereşti, printr-un sacrificiu civic fără precedent. Sînt candidaţi care se apleacă să ne treacă strada. De mulsul oilor, aţi văzut, nici nu mai vorbesc! Politicianul menajeră se oferă să se ocupe el direct de treburile tale casnice. Şterge praful, găteşte, spală, face orice! Suflecat pînă la brîu, se bagă în rîu. Ca un cascador bine pregătit, se caţără pe balcoane. În perspectiva europarlamentarelor, diverşi candidaţi au închiriat bătătoarele de covoare din mai multe cartiere. Pînă la sfîrşitul campaniei electorale, exact pînă în ultima zi, se pun la dispoziţia electoratului fără aspiratoare. Candidaţii ies din ce în ce mai des cu consoartele în public. Unele dintre ele “racolează” ciutani pentru pupat pe obrăjori, săltat în braţe, alintat, pozat, poarca, gudurat pe lîngă părinţii din electorat etc. Politicianul menajeră este ca o mamă grijulie. Dacă se filmează, este în stare de orice sacrificiu în direct. Campaniile electorale gen papacioc sînt făcute pe calapodul politicianului menajeră. Păhărelele cu ţuică reprezintă legătura virtuală dintre alegătorul turmentat, care nu ştie niciodată cu cine trebuie să voteze, şi candidatul mahmur. Una mică, aşa cum se spune în cadrul dialogurilor deschise la iarbă verde sau cu prilejul sărbătorilor proletare, asigură combustibilul şi elanul necesar candidatului. Unii dintre cei care visează să ajungă la Cotroceni cred că ţuica de prune reprezintă elixirul electoral. După ce s-a ţinut departe ca să nu se păteze, acum, cu un elan populist fără egal, politicianul menajeră se aruncă direct în mijlocul mulţimii, uitînd că băile specifice nu se mai fac la întîmplare din cauza numeroaselor locuri golaşe. Pornind de la năravul care nu are lecuire din fire, politicianul menajeră dă şi cu bîta în baltă. Îi este greu să suporte pe altcineva pe bombeuri. Sigur, nu reacţionează ca pînă acum, în sensul că l-ar mînca iute cu totul! Cît timp munceşte moca în serviciul populaţiei, politicianul menajeră înghite cu greu observaţiile celor care au ceva de comentat la adresa lui. La nevoie, candidatul pentru preşedinţie se face preş. În timpul mandatului, ca şef de stat, cu prilejul unor ceremonii, se simte ataşat profund de covorul roşu. “Bietul de el! Aşa eram şi eu în campania electorală… Toţi mă călcau în picioare!”