Undeva, nu într-o galaxie foarte îndepărtată (ca în „Star Wars“), ci chiar mai departe de civilizația noastră, în județul Vaslui... Acolo începe o poveste spusă de un martor anonim, cu talent într-ale scriiturii, suficient de puternic încât să supraviețuiască evenimentelor și să ajungă să scrie despre ororile văzute...

„Magazinul satului are alăturat un bar. Cum tradiția și mândria satului sunt consumul de alcool, numeroși bețivi consacrați și tineret aspirant la titlul de bețiv vin în bar pentru a se ameți și a debita la onomatopee moldovenești seculare. Euforia este generală. Există spirit de turmă, mai precis - turmă de oi. Ce face o oaie fac și celelalte. Ce-o păți o oaie pățesc și celelalte. Cineva trebuie să aibă grijă de turmă!!! Poate Nicolae Ceaușescu, dar el a fost împușcat la Târgoviște, în 1989, poate Ștefan cel Mare, dar el își doarme somnul de veci la Putna, chiar dacă Vasile Pohoață de la Radio Iași insistă zi de zi pentru învierea Măriei Sale Ștefan cel Mare și Sfânt. Poate preotul satului, dar el nu trăiește pe Pământ, ci undeva în Rai, printre decedații de sute de ani ai satului. Valea Oanei îi îndeamnă pe cei vii să plătească pomelnice și alte dări pentru a ajunge și ei în Rai. Poate primarul Novac, dar el este jumătate de om (din punct de vedere fizic, ca statură), este legat trup și suflet cu Dumitru Buzatu de la județ și este cumătru cu Vasile Pohoață de la Radio Iași, deci nu se uită el la niște bețivi. În sfârșit, ce mai contează? Veselia e generală, iar vorbirea pare a fi moldovenească dacă n-ar fi incoerentă. Copiii, cu mare repulsie pentru școală, privesc cu admirație și bucurie spectacolul din bar. Încet, dar sigur, copiii devin și ei clienți ai barului. Bere, vin, cafea, țigări... chiar dacă sunt minori. Mihai este intelectual și privitor ca Ion Luca Caragiale. Este vădit deranjat de modul în care a evoluat situația - adică băieții (copiii) au schimbat școala cu barul. Nu poate tolera așa ceva. Trimite un mesaj la Poliția județeană Vaslui în care sesizează faptul că la bar vin copii și servesc bere, vin cafea și țigări. Comisarul-şef Moșneagu (de la amintita Poliţie judeţeană Vaslui) vine în sat (în maşină de poliţie cu sirenă şi girofar) mirosind o pradă grasă. Se plimbă prin sat, priveşte magazinul, priveşte barul, întreabă de patronul magazinului şi este mulţumit. Apoi pleacă la Vaslui. Având numărul de telefon al patronului magazinului şi al barului, comisarul-şef Moșneagu (de la Poliţia judeţeană Vaslui) îl sună pe patron şi îi spune că treaba e groasă şi că nu e de glumă cu situaţia din sat. Ar trebui ceva stimulent pentru domnul comisar-şef astfel încât să mai reducă din pedeapsa prevăzută de lege. Patronul se prezintă umil şi timid la comisarul-şef Moșneagu. Acesta îi sugerează o masă la restaurant. Patronul s-a prins. Care va să zică, îi dau o masă la restaurant comisarului-şef Moșneagu şi scap de amendă. Masa este îmbelşugată: 3 feluri de mâncare, vin alb (la felul doi), prăjituri, cafea şi ţigări. Comisarul-şef Moșneagu pare mulţumit. "Lasă că vedem noi cum o rezolvăm". Peste o săptămână, comisarul-şef Moșneagu (de la Poliţia judeţeană Vaslui) îl sună din nou pe patron, vorbeşte cu gravitate despre lege şi încălcarea ei, despre responsabilitatea lui de comisar-şef al judeţului şi în final se arată dispus să închidă ochii la infracţiunea patronului (!) contra unei mese la restaurant. Patronul vine umil şi oarecum posomorât pentru că problema nu s-a rezolvat de la prima masă. Aceleaşi bunătăţi pe masă şi aceleaşi vorbe binevoitoare ale comisarului-şef Moșneagu. "Lasă că vedem noi cum o rezolvăm". Scena se repetă (desigur, n-o să credeţi) de vreo 20 de ori. Teribilul comisar-şef Mosneagu pare de neoprit în demersul sau de a-l exploata pe patron. În definitiv, el îşi face datoria. Este comisar-şef şi are răspundere. În judeţul Vaslui. Dacă vă puteţi închipui...“.