Avansat în funcţia de medic comunitar, cu veleităţi de veterinar, cel puţin, după tusea lui măgărească, poliţistul a fost investit cu noi sarcini mobilizatoare şi de un rar caracter umanitar. În noua configuraţie democratică, pusă, evident, în slujba populaţiei proletare, pe spatele căreia se fac tot felul de experienţe guvernamentale, poliţistul tinde să devină medicul nostru de familie. Experienţa sa vastă îl recomandă în această direcţie, fiind cunoscut faptul că, oricum, poliţistul se interesa tot timpul de sănătatea noastră. Ca fruntaş în munca de prevenire, domnul cadru, lucrător destoinic cu bulanul, are în grija sa directă zilele noastre de concediu medical, pe care trebuie să le inventarieze la sânge. Cu creionul chimic din dotare, pentru că bulanul este folosit doar când trebuie să se scarpine pe spate, ca să nu se frece de pereţi, trece la numărătoare… Tot în sarcina dumnealui cade apelul de seară şi la diverse alte ore. Dacă bolnavul nu este găsit acasă, cu o febră adecvată momentului pe care îl traversează, va suporta consecinţele legii, fiind trecut absent. Chiar dacă este prezent la domiciliu, trebuie să întrunească anumite calităţi şi condiţii. În principal, e bine să fie mai mult mort decât viu. Pentru impresia artistică, se recomandă vărsatul de vânt şi gemetele prelungi şi dese. Orice tentativă de a înşela vigilenţa poliţistului este sortită din start eşecului, cunoscut fiind faptul că acesta este expert în identificarea sonoră a tusei măgăreşti, ceea ce reprezintă o calitate ieşită din comun. Practic, fiind numit responsabil cu luarea la puricat a concediilor noastre medicale, poliţistul este promovat din stradă în casele noastre, unde e cald şi bine. După ce a pus mafia la pământ, zgândărind-o sub bărbie cu bulanul din dotare, poliţistului îi revin noi şi ample sarcini în ce priveşte combaterea pe scară largă a faptelor specifice evaziunii în domeniul concediilor medicale. El veghează ca bolnavul să stea la pat, readucând în atenţia opiniei publice laturile esenţiale ale arestului la domiciliu. Această misiune este una cât se poate de supremă şi ea nu poate fi dusă la îndeplinire decât de cadre bine pregătite în domeniu, care, la nevoie, ştiu să ia şi pulsul. În loc să ia pulsul societăţii, domnii parlamentari se ţin de cioace şi ne trimit miliţia pe cap. În acest context, suntem obligaţi să fim extrem de prudenţi ori de câte ori punem un termometru sub braţ. Şi-au luat unii concediu medical şi s-au trezit cu dosar penal pentru trafic cu mercur! Atenţie la praf! În special, precizez, la cel de pe noptieră. Pus să păzească concediile noastre medicale, poliţistul are toate şansele să se integreze, ca medic de familie, definitiv în viaţa noastră. Curând, o să vedeţi în vizor un poliţist cu stetoscopul legat de gât. Cetăţean de mare omenie, acesta împleteşte de minune concediul medical cu grija faţă de om. Poliţistule, au, mă doare!