Politizarea este cel mai mare cancer al sistemului de sănătate, posturile fiind ocupate în funcţie de ataşamentul faţă de un partid, consideră preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR), prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, care atenţionează că nimeni nu vorbeşte de subfinanţarea sistemului de sănătate. „Focalizarea preponderentă a politicilor sanitare româneşti asupra creşterii calităţii serviciilor medicale printr-un control eficient al costurilor a favorizat persistenţa subfinanţării sistemului public de sănătate, deşi există un larg consens că managementul deficitar şi corupţia existentă în sistemul sanitar contribuie la o calitate mai scăzută a serviciilor medicale. Impactul relativ al acestor factori comparativ cu cel al subfinanţării nu este cunoscut”, a mai precizat preşedintele CMR, în deschiderea Adunării Generale a CMR.

În ţările OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) a existat o creştere a investiţiilor în sănătate de aproximativ 966 dolari pentru fiecare creştere de 10.000 dolari (măsuraţi la puterea de cumpărare) a produsului intern brut per capita al acestor ţări. “Dacă s-ar fi păstrat aceeaşi direcţie de dezvoltare a sistemului public de sănătate şi în România investiţiile în sănătate ar fi trebuit să fi fost, în 2008, semnificativ mai mari decât cei aproximativ 350 dolari per cetăţean. Aceasta este aşa, deoarece produsul intern brut al României a fost, în 2008, de 13,500 dolari. Aceste date sugerează mai degrabă o subfinanţare relativă a sistemului public de sănătate comparativ cu ţările OECD, decât o finanţare mai scăzută a sistemului public românesc datorată unui alt stadiu de dezvoltare economică a ţării”, a explicat preşedintele CMR. Pe de altă parte, focalizarea preponderentă pe controlul costurilor ca măsură principală de creştere a calităţii serviciilor medicale a favorizat persistenţa subfinanţării ce a caracterizat sistemul public de sănătate românesc în ultimele cinci decenii. După o creştere a finanţării sistemului sanitar de la aproximativ 2,2% din PIB în primul deceniu de după căderea comunismului, la aproximativ 4% din PIB în 2000, în ultimul deceniu finanţarea sistemului sanitar a rămas relativ constantă cu variaţii între 3,3% şi 4,2% din PIB.