Sîmbătă, în timp ce răzvrătiţii contestau conducerea interimară a PD-L Constanţa, ascuţind şi mai mult lupta de clasă în acest partid, domnul Popescu, liderul de conjunctură al acestei formaţiuni politice făcea declaraţii belicoase, în direct, la postul de televiziune “Realitatea”. Ţinta sa preferată - Stelian Duţu, catalogat ca fiind un om fără cuvînt, care, printre altele, a lăsat organizaţia baltă în pragul alegerilor locale. Dincolo de porcăiala caracteristică pedeliştilor constănţeni, care, fie vorba între noi, contrastează vizibil cu fiţele şi aerele emanate de diverşi fruntaşi cu papion ai partidului, a fost vizibilă starea de nervozitate a domnului Popescu, căruia i se pusese pata pe un invitat al emisiunii cu pricina. A fost un moment de slăbiciune, pentru că dumnealui, din cîte înţeleg, este supus la tot felul de presiuni(!!), şi de lipsă de tact. Nu sînt un susţinător al lui Stelian Duţu, dovadă cele scrise de mine în ultimii ani, dar nu se face să te dezici brusc, ca şi cum niciodată nu ai mîncat usturoi, de omul care te-a lansat în politică! Nu se face chestia asta într-un partid “cu prinţipii, dacă mă înţelegi, monşer”, dar, în PD-L, rememorînd lunga istorie a intrigilor care au măcinat Partidul Democrat, există o lungă şi plictisitoare tradiţie. Prima lucrătură magistrală, sub genericul “Petrică, eşti cel mai bun!”, poartă semnătura preşedintelui Traian Băsescu, ale cărui promisiuni, cum că nu va intra în politică, nu le voi uita niciodată. Nu numai că a intrat, dar l-a şi “executat” pe Petre Roman, care umblă şi acum cu pumnalul înfipt în spate! În materie de recunoştinţă veşnică, Ion Popescu urmează cu sfinţenie exemplul de viaţă şi luptă revoluţionară al conducătorului nostru iubit. Chiar dacă astăzi trage din toate poziţiile în Duţu, punînd pe umerii lui tot ceea ce se întîmplă rău în partid, domnul Popescu a “absolvit” şcoala sa politică, cu bune şi rele năravuri, şi, pînă la un punct, s-a simţit bine în această postură. Din cîte îmi amintesc, domnia sa pendula în triunghiul Duţu - Viorel Pană - doamna Mocanu, Dumnezeu să o odihnească. De la Pană, după cum am constatat pe parcursul emisiunii de sîmbătă, a preluat “devotamentul” faţă de şefii de la centru, ceea ce m-a emoţionat pînă la lacrimi. În perioada cînd ocupa o funcţie importantă în Partidul Democrat, Viorel Pană funcţiona ireproşabil în postura de avocat al lui Băsescu pe tema flotei, fiind scos la înaintare ori de cîte ori orgoliul viitorului şef de stat o impunea pe cale naturală. Traian Băsescu stătea la umbră, în timp ce Viorel încasa castanele şi reacţiile ostile ale presei şi opiniei publice din acea perioadă. Mi-am adus aminte de aceste momente de istorie hilară în secunda în care domnul Popescu a sărit ca ars în apărarea lui Băsescu şi a Elenei Udrea, acuzaţi că nu ar fi străini de tot balamucul creat în PD-L Constanţa! Ca şi în cazul Partidului Comunist, după 1990, acum, apartenenţa la Duţu nu mai este benefică şi stimulatoare pe linia promovărilor. Ba, dimpotrivă, e chiar periculoasă, după ce fostul lider de partid l-a muşcat de picior pe Băsescu, otrăvindu-i şi pe susţinătorii săi. În 2005, Popescu făcea parte din echipa lui Duţu. Încă de pe atunci, se spunea că va fi urmaşul acestuia la şefia PD-L Constanţa. Previziunile s-au adeverit, dar, cu siguranţă, Duţu nu şi-a imaginat că va fi victima unui complot politic orchestrat de la Cotroceni… După vînzoleala de sîmbătă, cînd am asistat la noi dispute între răzvrătiţi şi conducerea interimară, situaţia din PD-L Constanţa devine tot mai tulbure, situaţie pe care mă aşteptam ca adversarii politici să o fructifice din plin, dar poate că, pentru unii, e mult mai importantă vacanţa de vară! Irascibilitatea domnului Popescu, aflat faţă în faţă cu reacţiunea, trădează nerăbdarea celor care ar vrea să încheie cît mai repede conturile cu “revoluţionarii”. Chiar cu preţul unor noi excluderi din partid…