O să vă întrebaţi, poate, ce naiba vrea să mai însemne şi titlul ăsta!? Vă răspund scurt, înaintea oricărui comentariu: acest paradox defineşte exact fenomenul românesc de astăzi, la modul global. Da! România a devenit cunoscută, tot mai mult, în întreaga lume, în vreme ce românii par a fi tot mai izolaţi, mai ales în situaţii de criză, cum este cea din Polonia, acum. Summit-ul de la Bucureşti a dovedit că ţara noastră are vizibilitate pe scena largă a globalizării mondiale, fără să mai suferim de pe urma ţiganilor sau a infractorilor, însă atunci cînd vine vorba de un destin individual, cum este cazul nefericitului Claudiu Crulic, iese la iveală, pe neaşteptate, singurătatea fiecărui român în parte, în confruntarea cu orice fel de autorităţi, indiferent dacă sînt interne sau internaţionale. N-aş fi vrut să scriu despre acest subiect întristător, cu atît mai mult cu cît nu este o temă potrivită pentru începutul de week-end, dar nici nu pot rămîne indiferent faţă de cele întîmplate.

Cazul dramatic, ca să nu spun de-a dreptul tragic, al unui tînăr român, fie el chiar şi delincvent, mort în izolarea întunecoasă a unei celule, în timp ce încerca să-şi dovedească nevinovăţia, mi-a adus aminte de vorba „fiecare moare singur”…Am aflat despre acest băiat că susţinea cu probe că s-ar fi aflat în Italia, în clipa comiterii infracţiunii de furt pentru care a fost judecat şi condamnat greşit în Polonia. Dacă s-ar dovedi că este adevărat, atunci avem o problemă şi mai gravă, pe care prefer să nu o comentez deocamdată! Însă pe mine nici nu mă interesează altceva, în clipa de faţă, decît faptul că acest tînăr era român şi trebuia să primească ajutor de la autorităţile româneşti competente, adică ambasadă sau consulat. Multă lume, pînă în prezent, a făcut referire şi la cazul Mailat, care a afectat mult mai grav imaginea României, dar care a dovedit aceeaşi indiferenţă sau aceleaşi neglijenţe consulare din partea funcţionarilor diplomatici ai Ministerului Afacerilor Externe de la Bucureşti. Recidiva de atitudine petrecută, în ceea ce îl priveşte pe Claudiu Crulic, este însă mult mai dramatică, prin consecinţele sale, dovadă că s-a enervat chiar şi premierul. Unde mai pui că, între timp, a intervenit şi episodul cu Severin Tcaciuc, la Ambasada română din Viena, ceea ce a adăugat o nouă boroboaţă în palmaresul ministerului. Familia băiatului a cerut deshumarea cadavrului, pentru stabilirea clară a cauzelor morţii sale. Aşadar, lucrurile par a se complica, mai ales că s-a anunţat oficial faptul că România va cere „explicaţii, pe cale diplomatică, Poloniei”. Asta nu mai e o „glumă”, însă vine prea tîrziu! Cît îl priveşte pe ministrul Cioroianu, după „absenteismul” său faimos, din perioada reuniunii nord-atlantice, a sfeclit-o din nou, a nu ştiu cîta oară, devenind un fel de „sac de box”, pentru presa noastră…

De fapt, ştiţi ce semnificaţie de ordin general se degajă din cele întîmplate, indiferent cîte capete de funcţionari diplomatici vor cădea?! Iat-o: în România există o criză administrativă şi de autoritate, căci majoritatea instituţiilor statului de drept funcţionează precar sau sînt aproape blocate, fie din incompetenţa unor persoane, fie din cauza deficienţelor sistemului. Însă, cel mai trist, dacă nu cumva de-a dreptul revoltător, este că a trebuit să moară un tînăr, pentru ca societatea civilă să ia atitudine…Ce păcat!