Curtea Constituţională (CC) a constatat, ieri, existenţa unui nou conflict de natură constituţională între două instituţii ale statului. Dacă înainte de sosirea la putere a Alianţei ba DA ba NU, rareori se pomenea sintagma conflict constituţional, de cum s-au proţăpit portocaliii la Bucureşti, a devenit “trendy” această alăturare de cuvinte. Deja se poate afirma fără nicio îndoială că principala trăsătură a actualei legislaturi este conflictul. CC a constatat în cei patru ani ai administraţiei Băsescu - Tăriceanu mai multe conflicte decît în toată istoria post-decembristă. Între Cotroceni şi Victoria au fost cele mai multe conflicte, dar au apărut şi între Guvern şi Parlament, între Parlament şi Preşedinţie, între Guvern şi Justiţie, între fraţi şi surori, între bunici şi vecini, între porci şi vaci şamd. Rezumînd, aşa-numita „revoluţie portocalie” nu a făcut nimic altceva în România decît să instituţionalizeze conflictul. Ultima găselniţă cu iz de conflict s-a iţit între Preşedinţie şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), mai pe româneşte, între şeful statului, care jură cu mîna pe inimă că moare de dragul Justiţiei şi instanţa supremă. Pentru ce se luptă reprezentanţii celor două instituţii?! Nici pentru bunăstarea ţării, nici pentru majorarea salariilor şi nici măcar pentru reforma Justiţiei. Băsescu se ceartă cu ICCJ pentru a-şi garanta dreptul şi nu obligaţia de a avansa în grad generali, amirali, mareşali, căprari şi pădurari. Într-adevăr, este o temă asupra căreia întreaga societate românească ar trebui să reflecteze adînc... În condiţiille în care ne paşte criza economică mondială este absolut normal ca instituţiile statului să îşi mănînce timpul cu dreptul preşedintelui de a da grade te miri cărui ofiţer! În conflictul cu pricina, CC a considerat că preşedintele are, ca atribut constituţional, dreptul şi nu obligaţia de a ridica în grad ofiţeri de rang superior. Restul sînt amănunte tehnice. Aferim! Sîntem salvaţi!