Pasionaţii de artă, impresionaţi mai ales de peisajul dobrogean, pot să viziteze, până pe 1 august, la galeria de artă „Ion Nicodim” din cadrul Pavilionului Expoziţional Constanţa, un Salon de Arte Vizuale menit să reflecte pitorescul spaţiului dintre Dunăre şi Mare. Expoziţia-eveniment de anvergură naţională este patronată de un artist al locului, Spiru Chintilă (1921-1985), maestru pentru o pleiadă de artişti. Din rândul acestora se remarcă pictorul dobrogean Gheorghe Caruţiu, curatorul Salonului de Arte Vizuale „Spiru Chintilă” cu tema „Spaţiul dobrogean”.

„IUBESC MAREA, DAR MĂ INTERESEAZĂ MAI MULT ŢĂRMUL” Impresionată de complexa personalitate a lui Spiru Chintilă, născut pe 14 septembrie 1921, la Bazargic, Caliacra, conf. univ. dr. Daniela Ţurcanu-Caruţiu de la Universitatea „Ovidius” - care prezintă şi lucrări în cadrul Salonului - „a scotocit” printre paginile jurnalului personal al artistului, scris între anii 1947-1949, în căutarea testamentului său artistic. Sugestivă în redarea crezului său este confesiunea pictorului, extrasă din paginile de jurnal: „Sunt din podişul dobrogean, sunt un om al pământului, concretului, substanţei. Iubesc marea, dar mă interesează mai mult ţărmul, coastele mării, relieful din vecinătatea ei. Oricine vede simte, imediat ce a trecut Dunărea, că pământul are o altă configuraţie; este un alt pământ şi alt cer care nu se întâlnesc decât în Dobrogea şi o altă atmosferă cromatică de care au fost îndrăgostiţi toţi marii noştri pictori, începând cu Dărăscu, Tonitza, Steriadi. Dar cel care a ilustrat cel mai bine Dobrogea a fost acel neegalat colorist Lucian Grigorescu, fiu al Dobrogei”.

Referitor la apetenţa pentru peisaj a maestrului Spiru Chintilă, conf. univ. dr. Daniela Ţurcanu-Caruţiu remarcă: „Peisajul este cel mai bine reprezentat în opera lui Spiru Chintilă. În toate fazele de creaţie, peisajul, priveliştile dobrogene exprimă visul de linişte şi pace al sufletului său”.

„VOI LUCRA PÂNĂ LA EPUIZARE” Conferenţiarul a extras din jurnalul personal al plasticianului un fragment care ar putea servi ca exemplu tinerilor artişti aflaţi în dialog cu ei înşişi şi cu lumea. Astfel, conf. univ. dr. Daniela Ţurcanu-Caruţiu redă, într-un studiu, pasaje sugestive din jurnal, cum este şi cel scris de Chintilă la 1 octombrie 1949. Atunci, Spiru Chintilă, în vârstă de 28 de ani, scria: „Voi lucra până la epuizare, epuizarea în pictură fiind egală cu înmormântarea materiei şi învierea spiritului dincolo de mijloacele banale de exprimare meşteşugărească”. La 27 octombrie, artistul nota în acelaşi jurnal: „Sunt într-o continuă aşteptare, am impresia că mă aştept pe mine. Voi lucra flori, flori multe şi galbene, fantasme solare, ţăndări de căldură să-mi aştept visul, să le presar pe drumeagurile sufletului. Vreau să mă regăsesc în fiecare lucru, să-mi reconstitui paradisul sufletesc şi în perfectul echilibru să ţip psalmi pentru viaţă”.

„Născut pe 14 septembrie 1921, pe meleagurile dobrogene la Bazargic, Caliacra (...), elev al lui Tonitza şi a lui Stavru Tarasov, coleg al lui Tonitza şi Ştefan Dimitrescu, la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, student al lui Francisc Şirato (...), Spiru Chintilă a marcat puternic tendinţele artistice ale secolului al XX-lea, situând arta de influenţă dobrogeană şi artiştii spaţiului dobrogean, peisajul ca gen, la loc de cinste în Muzeul Imaginar al Artei Contemporane”, conchide conf. univ. dr. Daniela Ţurcanu-Caruţiu, cu speranţa ca tinerii să urmeze exemplul maestrului.