Criticul de artă este străjerul de la porţile bunului simţ. Acesta este crezul unui profesor de arte plastice pe care l-am întîlnit cu prilejul unui vernisaj şi care era de părere că accesul la o operă de artă devine cu atît mai limitat cu cît scriu mai mulţi despre ea. Criticul de artă ar trebui să fie instanţa credibilă care, punîndu-şi în joc cunoştinţele şi experienţa, să traseze linia galbenă (marja de acces) din jurul unei opere de artă. Criticul de artă nu trebuie să facă pe ghidul în universul operelor de artă şi nu trebuie să construiască rampe între public şi operă. Singura rampă dintre critic şi publicul spectator este scrisul. Fie ea cronică de artă, fie carte (cum este şi cazul de faţă), mecanismul scris/citit înseamnă că interesul publicului este suficient de acut, încît să caute şi… să citească. Aceasta este şi direcţia pe care Florica Cruceru, criticul de artă „care nu mai are nevoie de nicio prezentare” (O. Dunăreanu), o practică. Cea mai recentă carte a sa, „Muzeul Dinu şi Sevasta Vintilă - Topalu, repere identitare” (lansată miercuri, la Biblioteca „I. N. Roman”) este o carte-document „dedicată doctorului Gheorghe Vintilă, marele colecţionar care a donat 228 de opere comunei sale natale, Topalu. De fapt, donaţia a fost făcută către Primărie, care l-a ajutat să facă, în casa părinţilor săi, muzeul care să le poarte numele, Dinu şi Sevasta Vintilă, ei fiind primii institutori, învăţători din acea comună. Cartea este despre toate aceste lucruri minunate pe care le-a făcut acest om minunat, cum şi-a format colecţia de artă, care a fost de 340 de opere, cum a donat-o pe toată, împărţind-o între Topalu şi Constanţa… Toată dragostea lui s-a canalizat către această colecţie. Cartea cuprinde şi actul de donaţie şi mărturii ale oamenilor care l-au cunoscut…”, a declarat Florica Cruceru.

Colecţia dr. Vintilă avea 340 de lucrări, dintre care 228 au fost donate Muzeului din Topalu. Cuprinzînd lucrări de pictură, grafică şi sculptură, colecţia înseamnă „la ora actuală, după atîţia amar de ani, pentru universul satului românesc, o curiozitate. Lucrări de primă mînă, Petraşcu, Tonitza, Ciucurencu, Paciurea, Medrea, Aman, Baba, Ioan Andreescu, Băncilă, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian... niciunde în ţară nu există un muzeu sătesc de artă de o asemenea valoare”, spune Alice Dinculescu, critic de artă. Alte 41 de lucrări au fost donate Muzeului de Artă din Constanţa, muzeu care a luat fiinţă în 1961, la un an după înfiinţarea celui din Topalu (1960). „I-au mai rămas vreo 71 de lucrări pe care, l-am sfătuit şi m-a ascultat, să le vîndă tot în Constanţa”, explică Florica Cruceru. Despre această somitate a artei dobrogene, Alice Dinculescu adaugă că „este un om de o energie rară. A avut o pasiune năucitoare, aceea de a crea muzee în Dobrogea. Şi a făcut-o, de la prima hîrtie şi pînă deveneau instituţii de sine stătătoare. Muzeul de Artă din Constanţa, colecţia Jalea, colecţia de Artă Populară devenită, ulterior, muzeu de sine stătător, Muzeul de Artă Contemporană din Medgidia, Muzeul de Artă din Limanu, pe toate le-a făcut pur şi simplu, cu pasiune şi credinţă, asemenea unui adevărat ctitor. Cartea ei vine ca un răspuns dorinţei donatorului de a păstra şi a duce mai departe această colecţie donată publicului”.