În ultimii 20 de ani, modul în care cadrul didactic este perceput de societate s-a schimbat drastic, ajungând de la stâlp al comunităţii, responsabil pentru educarea şi formarea viitorilor membri ai comunităţii, la paria, principal vinovat de situaţia în care se află Învăţământul românesc. Vina pentru degradarea imaginii cadrului didactic aparţine întregii societăţi. Unul din vinovaţi este chiar corpul profesoral, mai exact acei profesori care au intrat în Învăţământ din cu totul alte motive decât dorinţa de a educa. Din păcate, fiecare elev a avut parte, în cei 12 ani de şcoală (de la clasa I până la absolvirea liceului), de cel puţin un profesor de acest fel, care nu a ştiut sau nu a vrut să predea corespunzător. Mult mai grave sunt cazurile în care profesorii şi-au neglijat activitatea la clasă pentru a-i forţa pe elevii mai slabi să vină la meditaţii particulare, acesta fiind unul din principalele motive pentru care cadrele didactice au căzut în dizgraţie. Un alt motiv pentru care dascălii nu mai impun respectul de altădată elevilor îl reprezintă subfinanţarea sistemului de învăţământ românesc. Ca urmare a salariilor din ce în ce mai mici (tăiate până la limita supravieţuirii în timpul guvernării portocalii), profesorii au rămas fără resursele financiare necesare achiziţionării unei garderobe sau baze materiale potrivite statutului lor. În aceste condiţii, nu este de mirare că în unităţile de învăţământ frecventate de elevi din familii înstărite oamenii din spatele catedrei sunt mai prost îmbrăcaţi decât elevii.

PROFESORI VERSUS PĂRINŢI Şi ajungem la un alt vinovat: părinţii. Dacă înainte de 1989, părinţii le spuneau copiilor să-i asculte pe profesori şi să înveţe, iar fiecare notă mică dădea naştere unor adevărate drame (nu există absolvent din vechile generaţii care să nu fi ascuns, cel puţin o dată, carnetul de note de părinţi pentru că a luat un 5 sau un 6), acum părinţii sunt gata să se ia şi la bătaie cu oamenii din spatele catedrei dacă odrasla lor ia, pe merit, o notă mai mică. Fraze gen „Nu e vina mea, eu am învăţat, dar proful are ceva cu mine” au devenit ceva obişnuit pentru elevii din ziua de azi. Desigur, şi modelele promovate de societate ar trebui să se schimbe, în condiţiile în care în prezent sunt promovate nonvalorile. Cea mai mare lovitură adusă imaginii cadrului didactic a avut loc în timpul mandatului fostei guvernări. Incapabili să realizeze o reformă adevărată a sistemului educaţional, dar dornici să găsească un ţap ispăşitor pentru neregulile din Educaţie şi să dea impresia că nu stau cu mâinile în sân, foştii guvernanţi şi-au îndreptat atenţia către corpul profesoral. Aşa se face că, în discursurile rostite în ultimii ani, politicienii portocalii au făcut tot posibilul pentru a convinge populaţia că singurul motiv pentru care Educaţia nu funcţionează la parametri optimi îl reprezintă dascălii. Nu s-a zis nimic de lipsa banilor, de salarile foarte mici din sistem care gonesc absolvenţii bine pregătiţi sau despre faptul că reforma portocalie luată de Ministerul Educaţiei a făcut mai mult rău decât bine.

ZIUA MONDIALĂ A PROFESORULUI Cu ocazia Zilei Mondiale a Profesorului, sărbătorită vineri, inspectorul şcolar general din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Constanţa, prof. dr. Răducu Popescu, a declarat că, din poziţia pe care o ocupă, va face tot ce-i stă în putere pentru ca imaginea cadrului didactic să se schimbe în bine. „Îmi doresc ca toţi profesorii din judeţ, dar şi din ţară, să fie respectaţi şi apreciaţi pentru munca pe care o depun. Profesorul trebuie să fie un model în societate, un etalon de corectitudine şi de moralitate pentru comunitatea din care face parte”, a declarat prof. dr. Răducu Popescu. Cu aceeaşi ocazie, reprezentanţii Unicef România au ţinut să mulţumească tuturor profesorilor pentru dedicarea lor şi şi-au reînnoit angajamentul de a-i sprijini prin iniţiative globale, regionale şi locale.