Necunoscută de mulţi dintre români, columbofilia este percepută ca o artă în Flandra, de unde provin toate speciile de porumbei voiajori cunsocute. Ce este columbofilia? Pe de o parte pasiune, pe de altă parte, o adevărată ştiinţă. Emoţii, nerăbdare, sentimente, pariuri, bucurie, dezamăgire. Acestea sînt doar cîteva dintre sentimentele unui columbofil ai cărui porumbei voiajori participă la un concurs. Porumbeii îşi iau zborul şi cei care i-au crescut şi antrenat au de aşteptat cîteva ore pînă ce păsările se întorc. Este vorba de cîteva ore care li se par interminabile. Pînă cînd, undeva în văzduh, se zăreşte un porumbel care se grăbeşte să ajungă acasă! Alte emoţii! Poate cele mai mari! Nimeni nu ştie ce porumbel este, nimeni nu ştie cît va trece pînă va intra în columbărie şi nici ce rezultat va obţine în clasamentul general. Iar aceste emoţii sînt cele pe care le simte un columbofil de fiecare dată cînd soseşte un porumbel... Într-o cursă se lansează şi peste 1.000 de porumbei. Specialiştii susţin că nu este de ajuns să deţii un anumit număr de porumbei pentru a fi columbofil, ci trebuie să cunoşti aceste păsări, să le înţelegi comportamentul, nevoile şi modul de a trăi. Columbofilia poate fi comparată cu o artă a zborului, iar ca un porumbel să poată zbura în concursuri este nevoie de multă muncă, răbdare şi pricepere. În Constanţa există peste 100 de columbofili, fiecare avînd între 20 şi 700 de exemplare. Aceştia au participat la numeroase concursuri naţionale şi internaţionale, la care unii dintre ei au cîştigat cele mai multe trofee. “Am 700 de porumbei. Cred că am descoperit acest hobby la vîrsta de opt ani, cînd am avut primul porumbel. Apoi am avut 100 şi, încet-încet, am ajuns să cresc 700 de porumbei. Nu putem vorbi despre columbofilie ca despre o afacere, ci doar ca despre un hobby sau o pasiune. Trebuie să ştii cum să îngrijeşti porumbeii şi să îi iubeşti”, a declarat Hristu Chiceanu. Mulţumirea cea mai mare a crescătorilor de porumbei este ca exemplarele sale să se clasifice pe primele locuri la concursuri. Concursul, ca în cazul oricărui alt sport, are regulamente şi moduri de desfăşurare bine definite. Porumbeii participanţi la un concurs sînt prezentaţi cu o zi sau două înaintea lansării la clubul de îmbarcare, sînt preluaţi de comisii, se întocmesc fişe de evidenţă, după care fiecare porumbel este clemat de către membrii comisiei. “La şapte-opt zile după ce puiul iese din ou, i se pune un inel cu o serie. După ce creşte, inelul nu mai poate fi scos decît dacă îi tai piciorul. Este buletinul lui de identitate. Fară inel, nu mai are nicio valoare. Clema de concurs se pune peste acest inel. De cele mai multe ori, clemele sînt de fapt un CIP cu număr de identificare unic, care este înregistrat de comisie. Cînd porumbelul se întoarce acasă, dispozitivul electronic înregistrează momentul sosirii, după furnizaţiile informate de CIP. Specialiştii calculează viteza medie cu care a zburat porumbelul, în funcţie de distanţa de la locul lansării pînă la locul de sosire al fiecărui porumbel, distanţă măsurată prin GPS”, a spus Dan Pruşu.

Un porumbel poate zbura 14 ore fără oprire

Drumul pe care îl are de parcurs un porumbel nu este deloc simplu, şi nu toţi porumbeii pot ajunge înapoi teferi. Unii dintre ei se pierd şi zboară continuu pînă la epuizare, alţii mor în ghearele altor păsări sau sînt doborîţi de furtuni sau ploi, deşi, în mod normal, le ocolesc, însă dorinţa de a ajunge cît mai repede acasă îi face pe unii dintre ei să treacă direct prin aceste turbulenţe atmosferice. Doar porumbeii sănătoşi şi rezistenţi pot ajunge acasă teferi. “La Constanţa se află cei mai mulţi campioni, iar campionul ţării este tot de aici. I se spune numărul 41, deoacere nu i-a fost dat niciun nume. În fiecare an avem diferiţi campioni, dar majoritatea sînt de la Constanţa. Totuşi, femelele sînt cele mai nerăbdătoare să ajungă acasă. Eu am o porumbiţă, o alint Regina, care a dat rezultate foarte bune. Din păcate, din cauza gripei aviare, anul acesta nu am putut participa la niciun concurs internaţional”, a adăugat Dan Pruşu. Distanţele pe care le poate parcurge un porumbel sînt de pînă la 1.000 de km, putînd zbura, fără oprire, chiar şi 14 ore. În ceea ce priveşte costul acestui hobby, este diferenţiat în funcţie de numărul de porumbei pe care un columbofil îi deţine, dar în medie se ridică la peste 50 de milioane de lei pe an. Crescătorii spun însă că aceste costuri nu sînt importante, deoarece dragostea faţă de aceste păsări este mai mare. Preţul unui pui de porumbel variază între două şi trei milioane de lei, iar în momentul în care devine campion, poate costa chiar şi o mie de euro, însă preţurile sînt mult mai mici decît în ţările în care columbofilia este mai mult decît o pasiune, este o afacere. Deşi au paticipat doar la competiţiile din ţara noastră, columbofilii constănţeni au fost premiaţi ieri, pentru activitatea lor din acest an.