Cornelius Gurlitt, bărbatul în vârstă de 80 de ani care a păstrat în locuinţa sa din München peste 1.500 de opere de artă confiscate de nazişti între anii '30 şi '40, a reuşit să trăiască zeci de ani fără să aibă un cont bancar, pensie, fără să lucreze, fără să apară în evidenţa autorităţilor fiscale sau a serviciilor sociale.

OMUL CARE NU EXISTA Povestea descoperirii incredibile începe într-o seară de septembrie, acum trei ani, în trenul Intercity care făcea legătura între Zürich, Elveţia, şi München, Germania. Deşi trenul nu opreşte la graniţa dintre cele două ţări, vameşii obişnuiesc să controleze pasagerii de pe această rută, pentru că, de multe ori, cetăţenii germani preferă să depună ilegal bani în Elveţia, pentru a evita taxele mari de acasă. În acea seară de septembrie, autorităţile au verificat un bărbat în vârstă, care părea agitat. Bătrânul a prezentat un paşaport austriac, pe numele de Rolf Nikolaus Cornelius Gurlitt, născut în 1933, la Hamburg, Germania, şi domiciliat în Salzburg, Austria. Bărbatul avea la el un plic cu 9.000 de euro, în bancnote de 500 de euro, cu doar o mie mai puţin decât limita legală peste care sumele trebuie declarate la trecerea frontierelor între ţările europene. Explicaţia lui a fost că trebuie să călătorească în Elveţia pentru că are de rezolvat nişte afaceri la Galerie Kornfeld, în Berna. Vameşii au bănuit că bătrânul încearcă să-şi depună banii în Elveţia ilegal, fără să-i declare, dar, pentru că suma era prea mică, nu l-au putut reţine. Autorităţile nu au renunţat la suspiciuni însă şi, ulterior, i-au verificat documentele în registrele oficiale. Bărbatul nu avea un cont bancar, pensie, nu lucrase niciodată, nu apărea în evidenţa autorităţilor fiscale sau a serviciilor sociale şi nu locuia în Salzburg. Din punct de vedere legal, era... un om care nu exista!

După mai multe cercetări, oamenii legii au descoperit că locuieşte în Schwabing, München, într-un apartament închiriat. Autorităţile au obţinut apoi un mandat şi au pătruns în apartamentul lui Gurlitt în primăvara lui 2012. ”Eram siguri că se întâmplă ceva ilegal acolo, dar am intrat în casă cu gândul că vom găsi câteva mii de euro nedeclaraţi. Am rămas şocaţi de ce am descoperit”, a povestit unul dintre anchetatori. ”De la podea până la tavan, din dormitoare până în baie, casa era ticsită de mâncare, în special în cutii de conserve, majoritatea expirate. În spatele produselor alimentare din anii '80 erau tablouri”, a adăugat acesta.

TABLOURI DE UN MILIARD DE EURO Poliţiştii germani au fost uimiţi de colecţia de tablouri înghesuită în apartamentul lui Cornelius Gurlitt. Opere de artă de Matisse, Picasso, Dali, van Gogh sau Chagall erau ascunse în spatele unui munte de conserve vechi. Bătrânul avea peste 1.500 de opere de artă, multe dintre ele considerate pierdute definitiv în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în valoare de aproape un miliard de euro.

Hildebrand Gurlitt, tatăl lui Cornelius, a fost un important istoric de artă în perioada nazistă. A profitat de statutul său şi de ura lui Hitler pentru arta modernă şi a reuşit să cumpere un număr impresionant de capodopere, la preţuri derizorii. Între 200 şi 300 dintre tablourile găsite de autorităţi au fost prezentate la expoziţia Entartete Kunst, în traducere „Artă degenerată“, prin care Führerul voia să înveţe publicul german ce să nu aprecieze. La sfârşitul războiului, Hildebrand Gurlitt a declarat că şi-a pierdut colecţia în bombardamentul Aliaţilor asupra Dresdei şi, oficial, tablourile au fost pierdute până la descoperirea autorităţilor germane.

Tablourile au fost recuperate, se fac eforturi pentru ca acestea să fie înapoiate proprietarilor originali sau familiilor acestora, iar Cornelius Gurlitt va fi cercetat pentru evaziune fiscală şi spălare de bani. Însă bătrânul a dispărut fără urmă, înainte de interogatoriul autorităţilor, şi încă nu se ştie unde se află. Dacă se ţine cont de resursele nelimitate de bani pe care pare să le aibă, e greu de crezut că va apărea vreodată în faţa justiţiei.