Miercuri, 14 septembrie, este mare sărbătoare în lumea creștină - Înălțarea Sf. Cruci. Cu această ocazie, începând cu ora 9.00, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, oficiază Sfânta Liturghie la mănăstirea Dervent. Apoi, ierarhul Tomisului va conduce o procesiune spre Izvorul Tămăduitor din apropiere, unde va avea loc slujba de sfințire a apei. Tot miercuri, începând cu ora 18.00, la Biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena” din Constanța (situată pe str. Mihăilescu), Arhiepiscopul Tomisului va aduce o raclă cu moaștele Sfinților Constantin și Elena, Gheorghe, Dimitrie, Ciprian si Varsanufie, dar și o părticică din lemnul Sfintei Cruci, care vor rămâne în permanență la această parohie.

ISTORIE ZBUCIUMATĂ

Istoria Sfintelor Cruci de la Dervent poate fi reconstituită în parte cu ajutorul povestirilor din popor, transmise din generaţie în generaţie. Ele sunt vestite atât în Dobrogea, cât și în toată România. Credincioși de pretutindeni au venit la Dervent să își găsească alinare la necazuri închinându-se la aceste cruci. Tradiția vorbește despre patru creștini care au fost condamnați la moarte cu secole în urmă de către conducătorul cetății Dervent. Ei au fost duși în arenă și supuși unor torturi greu de imaginat. Se spune că, pe locurile unde au fost martirizați, au fost găsite patru pietre crescute în formă de cruce. Până în secolul al XIV-lea nu se mai păstrează informații despre crucile de la Dervent. Adem Paşa, pe moşia căruia se aflau Sfintele Cruci, a amenajat mai multe adăposturi pentru bolnavii creștini și musulmani care-și găseau tămăduire aici. În perioada stăpânirii otomane, Ahmet Bey (șeful unei raiale turcești de pe malul Dunării), aflând că aceste cruci aduc binecuvântare, a cumpărat moșia, despre care se zice că a fost ferită apoi de foamete și de ciumă, iar mulți creștini veneau aici la muncă, doar să atingă crucile. În preajma războiului pentru independenţa României, s-a călcat tradiţia ocrotirii crucilor. Unul din descendenţi lui Ahmet a mers la câmp la vremea secerişului şi a observat că ele sunt cinstite de către slujitori. El a lovit cu sabia în crucea cea mare şi i-a rupt braţele, iar pe două din cele trei mici le-a scos din pământ. După Războiul de Independență, un cioban surdo-mut din Coslugea și-a găsit vindecare la crucile de leac de la Dervent. Pe când își înapoia oile din marginea islazului l-a cuprins moleșeala, s-a întins și și-a așezat capul pe brațele curcii tăiate. Aici a dormit până după-amiază. Când s-a trezit a auzit tunetele și picăturile de ploaie. După ce și-a strâns turma care se împrăștiase a realizat minunea. Vestea minunii s-a răspândit, iar de atunci, mulți oameni povestesc că și-au găsit alinare la crucile de leac de la Dervent, așa cum au fost numite, potrivit www.dervent.ro.