Sfânta Haritina, pe care creștinii ortodocși o prăznuiesc astăzi, a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284 - 305). Rămasă orfană de mică, ea a fost crescută de un creştin, Claudiu, astfel că la maturitate era blândă, smerită, ascultătoare, tacută, curată la suflet și înțeleaptă, iar cel mai important lucru era credința ei în Hristos. În vremea aceea Dioclețian a început prigoana împotriva creștinilor de pretutindeni. Dometie, dregătorul împărătesc, auzind că Haritina este creştină, a chemat-o la judecată înaintea tribunalului. ”Este adevărat, tânăro, că fiind creştină tu însăţi, îi mai înşeli şi pe alţii, ademenindu-i la credinţa ta profană?”, a întrebat-o el? ”Adevăr este că sunt creştină, dar minciuna este că i-aş înşela pe alţii. Dimpotrivă, pe cei înşelaţi eu îi scot la calea adevărului, aducându-i pe ei la calea Domnului meu Hristos”, a răspuns Haritina cu curaj. Pentru credinţa în Hristos, ea a fost supusă la mai multe chinuri. A fost tunsă şi i s-au pus cărbuni aprinşi pe cap, dar a scăpat nevătămată. A fost aruncată legată în mare, dar Dumnezeu a scos-o la liman. Pentru că nicio pedeapsă nu a adus moartea asupra ei, împăratul a decis ca niste desfrânaţi să o necinstească pe fecioară. Sfânta Haritina s-a rugat ca Dumnezeu să-i ia sufletul înainte ca acele slugi să-i întineze trupul, iar El i-a ascultat rugăciunea.