Neobosit cercetător al documentelor de arhivă, acoperite de colbul uitării, din dorinţa de a restitui memoriei afective a urbei locuri şi oameni, Petre Covacef, alias „nea Petrică stabilopod”, revine în atenţia cititorilor cu o nouă carte mult promisă şi aşteptată, deopotrivă, volumul al II-lea al lucrării: „Portul Constanţa. Portul lui Laurenţiu Erbiceanu”. Evenimentul editorial, realizat sub egida Fundaţiei Culturale „Erbiceanu”, are loc vineri, de la ora 13.00, în aula „Adrian Rădulescu” a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie.

Inginerul Laurenţiu Erbiceanu (1876 - 1936), primul director al „Direcţiei Portului Maritim - D.P.M.”, s-a născut la Iaşi, în familia Constantin Erbiceanu, viitor academician, însemnat teolog (necaterisit) cu studii la Atena şi cercetător al vechilor texte greceşti aflate la Socola, profesor de teologie şi rector al Facultăţii de Teologie de la Bucureşti. Din cartea lui Petre Covacef aflăm că Laurenţiu Erbiceanu a lucrat ca inginer constructor în portul Constanţa din anul 1902, imediat după ce a absolvit „Şcoala Naţională de Drumuri şi Poduri” din Bucureşti de la Polizu. Ca student, el l-a avut ca mentor pe Ionel I.C. Brătianu, cel care i-a şi semnat diploma de absolvire din anul 1901 a facultăţii, iar la construcţiile din port a avut ca îndrumător pe Anghel Saligny, proiectantul portului şi directorul Direcţiei de Construcţii din Ministerul Lucrărilor Publice (M.L.P).

Despre cel mai longeviv inginer, şef şi director al Portului Constanţa - vreme de 22 de ani - şi despre epoca sa, cititorii vor afla mai multe din cartea „fostului inginer” şi „scriitor în timpul liber”, Petre Covacef. El şi-a pus semnătura, până în prezent, asupra volumelor: „Povestea Farului Genovez”, „Cimitirul viu de la Sulina”, „Portul Constanţa - Portul lui Anghel Saligny”, „Onomastica străzilor din Constanţa” şi „150 de ani în evoluţia căilor ferate din Dobrogea”.