Moş Nicolae sau Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiţi şi mai populari sfinţi ai creştinătăţii şi este aşteptat cu nerăbdare de copii în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Prichindeii îşi lustruiesc ghetuţele sau cizmuliţele ştiind că Moşul le va lăsa daruri.

Pentru neascultători însă, Moş Nicolae lasă câte o nuieluşă, avertizându-i astfel să îşi asculte părinţii şi bunicii, scrie adevarul.ro. Tradiţia de a face daruri în această zi îşi are originea în povestea de viaţă a episcopului din Myra-Lichia (pe meleagurile Turciei de astăzi). Scrierile teologice spun că era o persoană cu o credinţă neţărmurită în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea. În anul 325, Sfântul Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, eveniment în cadrul căruia Arie, un preot din Alexandria, a susţinut că Iisus Hristos nu este de aceeaşi natură cu Dumnezeu Tatăl. Deranjat de această afirmaţie, Sfântul Nicolae i-a dat o palmă ereticului, de unde s-a împământenit obiceiul ca cei obraznici să primească o nuieluşă de la Moş Nicolae.

Lui Nicolae de Myra îi sunt atribuite numeroase fapte bune, dar şi miracole, numele său traducându-se prin „biruitor de popor". Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinţilor săi şi-a dăruit întreaga avuţie celor nevoiaşi.

Legenda celor 3 fete sărace

„Fiind bun şi darnic, după mutarea sa la cele veşnice a ajutat în chip minunat săracii, printre care şi un tată cu trei fete pe care, din cauza sărăciei, voia să le trimită să se prostitueze. Legenda spune că fetele s-au rugat Sfântului să le ajute şi acesta, drept răspuns, a umplut şosetele fetelor cu galbeni. Banii au fost găsiţi de tată a doua zi", spune părintele Eugen Tănăsescu. Sfântul Nicolae le-a dăruit noaptea banii necesari, fiind salvate astfel de la promiscuitate. Le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeţ de bani. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghete. De aici este obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghetuţe.

Dăruirea, prima treaptă a bucuriei

„Mi-aş dori foarte mult ca părinţii să poată transmite copiilor, odată cu darul Moşului Nicolae, şi lecţia morală pe care acesta ne-o transmite. Actul dăruirii este doar efectul însuşirii temeinice a virtuţii milosteniei, pornită din iubirea de aproape. Darul nu trebuie să fie unul exclusivist şi egoist, acaparat de interese şi mercantilism, ci trebuie să devină expresia libertăţii practicate în comuniune. Altfel spus, dăruirea este doar prima treaptă a bucuriei sociale de a trăi împreună. Prin darul făcut nu urmărim satisfacerea unor plăceri de moment ale copilului, căci vom hrăni robia plăcerilor, ci încercăm o lecţie de viaţă: dăruind, vei dobândi", spune părintele Tănăsescu. Doina Işfănoni, cercetător ştiinţific la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti", spune că Sfântul Nicolae simbolizează armonia, prin asocierea cu darurile dulci, având în vedere că am intrat în luna sărbătorilor, când ne dorim să fim mai buni, să ne bucurăm unii pe alţii.

„Fie că vine pe mare, aşa cum se întâmplă în Olanda, sau se strecoară printre case, cum este în România, fiecare percepe venirea Moşului într-un fel caracteristic propriului stilul de viaţă. De obicei, la 6 decembrie, se aduc dulciuri şi fructe. De asemenea, Moş Nicolae aduce şi nuieluşa, pentru a-l avertiza pe micuţ că trebuie să aibă un comportament cât mai aproape de conduitele morale", explică etnologul Doina Işfănoni. Responsabilizarea celor mici Specialistul mai spune că acest lucru înseamnă, din punct de vedere spiritual, un fel de şcoală pe care comunitatea şi familia o realizează asupra prichindeilor. „Acum încep toate preparativele în crescendo. Sunt o sumedenie de avertismente pentru micuţi.Trecem pas cu pas din universul cotidian într-un alt univers, prin intermediul cetelor de colindători şi obiceiurilor din această vreme. Astfel realizăm responsabilizarea copilului. El îşi lustruieşte ghetuţele şi învaţă replici din scenete", adaugă Doina Işfănoni.

Protectorul marinarilor

Dar Sfântul Nicolae nu este numai protectorul celor sărăci, ci şi al copiilor, al marinarilor şi al victimelor judecăţilor nedrepte, fiind venerat în întreaga lume. El ajută văduvele orfanii şi fetele care doresc să se mărite, scapă marinarii de la înec şi apără soldaţii în război. „Pe 6 decembrie, creştinii pun crenguţe de măr în apă. Dacă înfloresc până la Anul Nou, anul viitor va fi roditor", spun specialiştii în Etnografie şi Folclor de la Muzeul Dunării de Jos Călăraşi. Sfântul Ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică ce îi este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.

Unde se păstrează obiceiul

Legenda lui Moş Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. În Germania, tradiţia sărbătoririi lui Moş Nicolae a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creştină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân care poartă un sac în spate şi o nuieluşă în mână.

Pe lângă ghetuţe, copiii pregătesc în ajun o scrisoare în care îşi aştern toate dorinţele şi câţiva morcovi pentru caii moşului. Copiii din Franţa, din Belgia şi Luxemburg lasă pentru Moş Nicolae, în ajut, un pahar de vin, iar pentru măgăruşul lui - morcovi şi puţin zahăr. În ziua de 6 decembrie, ei primesc ciocolată, turtă dulce, fructe şi trimit scrisori rudelor pentru a le ura sărbători fericite.