Este în firea omului să fie fascinat de întâmplări inexplicabile, de naufragii ciudate sau de fenomene misterioase. Poate fi vorba despre „nevoia de magie” a omului modern sau despre o altfel de ieşire din banalul cotidian. Oricum ar fi, omenirea caută încă explicaţii pentru întâmplări stranii ce nu se lasă elucidate. Începem de astăzi un serial în care vă vom prezenta lumea misterioasă a navelor-fantomă, mai cunoscute sau mai puţin cunoscute, aşa cum le înţelegem noi în prezent. Istoria navală este plină de astfel de poveşti cu iz tainic, de legendă. Cât din poveste este adevăr şi cât mit vă lăsăm pe dvs., cititorii, să judecaţi.

SEMNAL SOS: „Toţi ofiţerii, inclusiv căpitanul, sunt morţi. Este posibil ca întreg echipajul să fi murit... Eu sunt pe moarte”.

Prima poveste a serialului nostru, „Din marile mistere ale istoriei navale”, o are ca protagonistă pe „SS Ourang Medan“, al cărei mister nu a fost dezlegat nici până astăzi. La începutul anului 1948, în publicaţia indoneziană „De locomotief: Samarangsh handels-en advertie-blad” apăreau trei articole (pe 3 şi 28 februarie şi 13 martie) în care era menţionat faptul că vasul „SS Ourang Medan“ se scufundase în apropierea Insulelor Marshall. Atunci, navele aflate în apropiere ar fi primit acelaşi semnal SOS: „Toţi ofiţerii, inclusiv căpitanul, sunt morţi. Este posibil ca întreg echipajul să fi murit... Eu sunt pe moarte”.

Chiar dacă există multe date incerte, toate rapoartele vremii converg într-un singur punct: un straniu mesaj radio a fost receptat de numeroasele nave care traversau zona, la aproximativ 400 de mile nautice la sud-est de Insulele Marshall. Mesajul, primit la începutul lunii septembrie 1947, decembrie 1947 sau sfârşitul lui februarie 1948 (în funcţie de sursă - n.r.), suna în felul următor: “Toţi ofiţerii, inclusiv căpitanul, au murit. Zac peste tot. Probabil că întreg echipajul este mort. Şi eu mor…”.
După un asemenea mesaj, reacţiile nu puteau fi decât extreme. Din păcate, sursa mesajului nu a putut fi identificată. Cu ajutorul unor staţii de ascultare britanice şi germane, două nave americane, care recepţionaseră mesajul şi care s-au arătat gata să îşi schimbe cursul pentru a ajunge la originea semnalului SOS, au descoperit sursa de emisie: cargobotul german „SS Ourang Medan“. Nava americană „Silver Star“ a fost prima care a plecat în încercarea de a intercepta sursa transmisiei. Câteva ore mai târziu, după ce au navigat cu motoarele la viteză maximă, marinarii de pe „Silver Star“ au zărit „Ourang Medan“. Au poziţionat nava în paralel cu vasul care emisese mesajul şi, la o primă investigaţie, niciun semn de viaţă nu i-a întâmpinat. “Părea o navă-fantomă”, a povestit unul dintre marinarii de pe „Silver Star“. “Niciun zgomot nu se auzea, părea că nici vântul nu mai bate pe deasupra navei. Te apuca tremuratul fără să se fi întâmplat nimic”, a mai povestit marinarul.

Punţile erau pline de cadavre în poziţii ciudate

Toate eforturile de a contacta echipajul au eşuat, forţându-l pe căpitanul de pe „Silver Star“ să organizeze o echipă de căutare. În momentul în care echipa a ajuns la bord, marinarii au rămas încremeniţi. Mesajul era cât se poate de adevărat, ba chiar mai mult, căci realitatea punea în umbră realismul mesajului muribundului. Punţile navei „Ourang Medan“ era acoperite, la propriu, cu cadavrele echipajului. Toate corpurile au fost găsite cu ochii larg deschişi, cu feţele încremenite în rictusuri de groază şi teroare, cu gurile deschise, cu braţele şi palmele în poziţii de luptă împotriva a… nu se ştie ce. Şi probabil că nu se va şti niciodată. Nici măcar câinele navei nu a scăpat de… orice s-a întâmplat. El a fost găsit cu gura deschisă şi colţii rânjiţi, mârâind parcă, încă, la ceva. Sau cineva.
Căpitanul a fost descoperit în cabina sa, iar câţiva membri ai echipajului, cum ar fi operatorul radio, mecanicii şi motoriştii, au fost găsiţi la posturile lor cu aceleaşi expresii terorizate pe figuri şi cu aceleaşi gesturi de apărare.
În afară de aceste imagini cumplite, care i-au marcat pe marinari şi pe care nu le vor uita până în momentul morţii, echipa de salvare a înregistrat şi alte lucruri extrem de ciudate. În timpul explorării navei, părea că se face din ce în ce mai frig. Deşi termometrele înregistrau o medie de temperatură de 38 - 40 grade Celsius, în anumite spaţii era pur şi simplu foarte frig. “Scoteam aburi pe gură când vorbeam şi aveam pielea ca de găină”, a declarat unul dintre marinari.

Şi alte descoperiri extrem de stranii...

Un alt lucru ciudat a fost starea în care au fost găsite victimele. În ciuda felurilor în care le erau înţepenite membrele şi chipurile, niciuna dintre victime nu avea nicio rană care să presupună un anumit soi de confruntare, ceea ce ar fi explicat, într-o oarecare măsură, grimasele feţelor lor. De asemenea, părea că este instalată rigor mortis, lucru ciudat deoarece corpurile păreau să se descompună cu rapiditate, ceea ce, în mod evident, potrivit legilor medicale, nu avea cum să se întâmple. Mai mult decât atât, privirile ochilor morţilor erau îndreptate spre cer, deşi, potrivit unor specialişti în medicina legală, muşchii oculari se relaxează, dând naştere la fenomenul de “ochi albi”, atunci când privirea se întoarce practic spre interior, ca în timpul somnului.

Sfârşitul „Ourang Medan“. Sau începutul?

Nava în sine nu părea să fi suferit nicio daună, iar căpitanul de pe „Silver Star“ a decis să o remorcheze în cel mai apropiat port. Imediat după ce ultimul marinar a plecat de la bord, iar „Silver Star“ a reuşit să lege „Ourang Medan“, pentru a o remorca, un fum gros a început să urce de sub puntea navei. În câteva secunde, „Ourang Medan“ a explodat cu asemenea forţă încât nava a fost ridicată deasupra apei înainte de a se scufunda în adâncuri. Echipajul de pe „Silver Star“ a rămas încremenit. În urma cercetărilor lor, niciun semn de incendiu nu a putut fi identificat. “Totul era încremenit. Chiar şi aerul. Nu avea cum să ia foc aşa, pur şi simplu”, a declarat unul dintre marinarii care au făcut parte din echipa de salvare.

A existat sau nu „Ourang Medan“?

Prima menţiune oficială a navei şi a împrejurărilor care au dus la scufundarea acesteia a fost făcută de Garda de Coastă a Statelor Unite, în mai 1952. Deci, o sursă cât se poate de credibilă.
Unul dintre argumentele împotriva existenţei navei, în ciuda declaraţiilor unui echipaj cât se poate de real, cel de pe „Silver Star“, este că vasul nu a putut fi găsit în niciun registru şi în niciun document. Potrivit unor cercetători, „Ourang Medan“ a fost înregistrată în Sumatra, colonie olandeză pe atunci. În indoneziană, Ourang înseamnă “bărbat”, iar Medan este cel mai mare oraş al insulei. Deci, denumirea navei ar putea fi tradusă pur şi simplu “bărbatul din Medan”. Nu există însă documente care să susţină o atare interpretare. Nici în registrele Lloyd’s Shipping, compania căreia ar fi aparţinut nava, nu apare acest nume, însă unii cercetători spun că este posibil ca respectiva companie să fi vândut nava sub un alt nume.

De 50 de ani pe urmele misterioasei „Ourang Medan“

Profesorul Theodor Siersdorfer, din Essen, Germania, şi-a petrecut mai bine de 50 de ani din viaţă făcând cercetări despre această navă. El este primul care a menţionat negru pe alb numele navelor care au plecat în operaţiunea de salvare a „Ourang Medan“ şi tot el este cel care l-a găsit pe Otto Mielke, autorul unei publicaţii, mai mult o broşură, din 1954, în care apare menţionat vasul. S-ar părea că acest Otto ştia foarte multe lucruri despre misterioasa navă şi nu doar ruta sau date despre încărcătură, ci chiar numele căpitanului. În broşura intitulată “Das Totenschiffin der Südsee”, data apariţiei navei este iunie 1947, validată, s-ar părea, chiar de unul dintre membrii echipajului de pe „Silver Star“. În ce priveşte încărcătura, în broşură se arată - şi este singurul document în care apare această informaţie - că nava ar fi transportat cianură de potasiu şi nitroglicerină. Dacă aceste informaţii sunt adevărate, s-ar putea explica de ce nu există nicăieri documente oficiale despre „Ourang Medan“. Să transporţi astfel de combustibili pe o mare atât de agitată este echivalent cu o neglijenţă de cea mai înaltă clasă. De asemenea, o combinaţie de substanţe atât de periculoase ar putea explica şi explozia, atât de puternică şi de devastatoare.

Experimente secrete

Au fost voci care au speculat că nava ar fi transportat o încărcătură cu mult mai sinistră: arme biologice create de cercetătorii japonezi, atât de periculoase şi cu efecte atât de halucinante încât chiar şi oamenii de ştiinţă nazişti au ezitat să afle mai multe lucruri despre ele. Este posibil ca aceste arme să fi fost furate din Japonia. Unitatea 731 era, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, una dintre cele mai importante şi dure echipe de cercetare secretă a celor mai periculoase ramuri: armele chimice şi biologice, care să ajute Japonia să îşi recapete supremaţia. Unitatea 731 a fost iniţiată în 1932 de un bacteriolog japonez pe nume Shiro Ishii, care a condus nişte experimente cumplite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Nu este complet deplasat să credem că cercetătorii din Unitatea 731 s-au aflat pe această navă, fără o istorie a actelor, pentru că doreau să nu atragă atenţia asupra lor. Şi dacă este aşa, nu este complet deplasat să credem că ceva a mers cumplit de greşit…

Experimentul Philadelphia sau răzbunarea sirenelor

Nu au întârziat să apară nici comparaţiile cu Experimentul Philadelphia sau poveşti despre zâne ale mării, sirene, care s-au răzbunat pe marinari, omorându-i în chinuri şi trăgându-le nava în adâncuri din motive care ne rămân ascunse.
Potrivit unor teorii ale conspiraţiei, acesta este, în fapt, doar începutul, iar vasul va tot apărea, probabil cu o periodicitate de un secol, altor şi altor marinari, care vor urca pe punte, vor dori să-l salveze...

Nu ştim dacă, până la urmă, nava a existat în realitate sau a fost creaţia unor minţi înfierbântate ale unor marinari (deşi acest scenariu este cam greu de crezut şi nu ar putea fi explicat decât printr-o halucinaţie colectivă, aproape imposibilă). Oricum ar fi însă, în mitologia marinărească a lumii, „SS Ourang Medan“ este acum o navă-fantomă, cu un echipaj asemenea şi cu poveşti ce devin din ce în ce mai detaliate, în funcţie de cine povesteşte, parte integrantă a miturilor şi legendelor din adâncuri.

Surse: thevintagenews.com; http://www.historicmysteries.com/