O nouă dimensiune estetică a mobilat spaţiul “Art Gallery” din Tomis Mall, începând de vineri, 15 aprilie 2016. Flori, petale, nuanţe, reinterpretări, unele mai curajoase decât altele, combinaţii, instalaţii, fimo, pictural, feminin, culoare şi bucurie estetică. Sunt doar câteva dintre atributele care pot întovărăşi demersul artistic al celor şase expozante: Iulia Pană, Oana Călinescu, Elena Marchidanu, Gabi Aramă, Mihaela Roca, Laura Ungureanu. Expoziţia se intitulează “Power Flower” şi reprezintă forţa cu care semnificaţiile florilor, bucuria, gustul, culorile şi frumuseţea lor irump în viaţa noastră cotidiană.

“Îmi este destul de greu să vorbesc despre asta deoarece este o amintire foarte intimă… Sunt convinsă însă că, sub o formă sau alta, toţi cei care au fost vreodată copii au încercat să “guste” dintr-o floare. Atunci când ne-am hotărât să facem o expoziţie despre flori, m-am gândit la faptul că în copilărie eu mâncam flori. Nu e o glumă… mâncam flori de salcâm. Conectam această experienţă şi cu gustul în sine, şi cu misterul. Credeam că doar eu fac asta. Am descoperit ulterior că nu”, ne-a povestit Iulia Pană, râzând. “Apoi am descoperit săpunelul cu flori şi apoi am făcut din flori lucruri. Eu m-am născut lângă parc şi acolo mă jucam cu prietenele mele de-a zânele şi făceam paturi din flori. Am avut o relaţie intensă şi personală cu florile. Singurele care nu sunt pe gustul meu sunt gladiolele. Le foloseam pe post de săbii, când ne duelam în joacă. Am folosit florile în toate ipostazele”, a mai povestit Iulia Pană.

O seră a senzaţiilor

Intrarea în galerie îţi lasă senzaţia de seră. O seră miraculoasă, însă. O seră exotică, cu flori vii, carnivore, care îţi digeră imaginaţia, violente cromatic sau pastelate, cu faluşi sub formă de pistiluri, cu planete misterioase şi univers în loc de cer. De la intenţia estetic-celulară a florilor de mucegai (penicilină) supradimensionate şi filtrate prin sita unei artiste atente şi sensibile până la o cromatică plină de forţă, care aminteşte de Kandinski şi Matisse, florile trec prin diferite etape ale redimensionării artistice pentru a ajunge în sufletele şi minţile publicului. O seră a minţilor frumoase şi a gândurilor artistice crescute în solul imaginaţiei şi hărăzite cromatic exerciţiului admiraţiei. O seră care acoperă aproape întreaga gamă a eternului feminin, a cochetăriei, siguranţei de sine şi copilăriei. Florile celor şase artiste sunt spirit, culoare, frumuseţe şi viaţă, imagine şi portal vizionar deschis către viitor, după-amiezi răcoroase cu nuanţe reci şi plaje toride, în bătaia soarelui ecuatorial, în nuanţe toride.

Iulia Pană a gândit şi o instalaţie, ce a avut la bază un concept foarte interesant: protagonistul instalaţiei asculta, cu ajutorul căştilor, o muzică intitulată “sound of soil”, practic semnalele şi variaţiile bioelectrice ale unei plante de anturium, înregistrate în timp ce creştea. Cu ajutorul unui device specific, aceste semnale au fost convertite într-un semnal digital şi redate sub formă de… muzică. Protagonistul asculta cu atenţie această muzică, golea o conservă de… petale, pe care le mânca cu o furculiţă. “Ştiţi celebrul slogan “nicio masă fără peşte”. Nu că ar fi fost rău pentru sănătate, dar ne-a “asasinat” pur şi simplu în perioada comunistă pe noi, cei care am trăit atunci. Pe această idee, în spiritul dada, că tot suntem în an aniversar, am gândit “nicio masă fără flori“, polisemantismul cuvântului “floare” având o încărcătură atât de puternică şi atât de elocventă”, a mai explicat Iulia.

„Un singur regret am. Că sunt prea puţine tablouri. Mi-aş dorit să fie toate aliniate pe un perete imens, să le poţi cuprinde cu o singură privire şi... să fie mai multe”, este dorinţa unui invitat al expoziţiei. Şi îi cam dăm dreptate.