Deținuții politici și-au adus contribuția la istorie riscându-și libertatea și destinul lor pentru libertatea întregului popor, a declarat președintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoriei Exilului Românesc (IICCMER), Radu Preda. „Fiecare (deținut politic, n.r.) și-a adus contribuția la istorie (...) ei contribuiau cu destinul lor, că altceva nu aveau la îndemână, la libertatea viitoare. Aceasta este și lecția pe care am încercat să o punem ca motto în campania pe care o desfășurăm cu Televiziunea Română, să punem în lumină biografii de oameni, majoritatea necunoscuți, care, prin faptul că au suferit, au adus elementul cel mai palpabil, care este viața fiecăruia dintre noi, în slujba unei idei care s-a realizat, iată, după decenii; asta nu înseamnă că ei nu au luptat sau nu au murit pentru libertatea pentru care au murit oamenii și în 1989” a spus Radu Preda, luni, în cadrul conferinței „După 25 de ani. Dreptul la memorie”. El a prezentat și revista „Memoria”, apărută într-un format cu peste 100 de pagini și realizată cu colaborarea IICCMER, care cuprinde „un dosar tulburător”, al tuturor investigațiilor speciale pe care le-a făcut institutul în ultimii aproape 10 ani. „Întrebarea României noastre, de astăzi, este în ce măsură putem vedea cu seninătate și cu nuanțele de rigoare trecutul ultimilor 25 de ani astfel încât să ne imaginăm, să proiectăm și chiar să punem în practică un proiect de țară care să-și merite acest nume”, a mai declarat Radu Preda. Disidentul Radu Filipescu a spus că disidența și Revoluția nu au fost niște etape separate, afirmând că au existat tot timpul nemulțumire și opoziție care s-au manifestat în Timișoara la început, iar apoi în București în momentul în care oamenii chiar au văzut că se poate schimba ceva. „Există dovezile că în România a existat o opoziție și curajoasă și destul de eficientă și care, în momentul în care s-a putut, momentul în care au fost speranțe că acest regim comunist al lui Ceaușescu poate fi schimbat, a acționat, avem exemplul Timișoara, sunt niște dovezi și legate de Iași, apoi București după 21 decembrie, arată că oamenii și-au riscat chiar viața, dar era nevoie să ai la un moment dat o șansă destul de mare să reușești, pentru că acționezi în momentul în care ai o perspectivă că vei reuși”, a declarat luni disidentul Radu Filipescu, invitat la conferință. La rândul său, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, Octavian Bjoza, a spus că generația tânără are șansa construirii unui viitor, însă ținând cont și ascultându-i pe cei care au fost, într-o mai mică sau mai mare măsură, făuritori de istorie. "E interesant cum ghizii prezintă Casa Poporului și turiștilor români, și celor din străinătate, dar nimeni n-a pomenit vreodată că atât timp cât s-a construit Casa Poporului, începând de la săparea fundației până la terminarea acesteia, tot poporul român a mâncat doar gheare de pasăre și picioare de porc, la atât se rezuma hrana noastră", a afirmat Octavian Bjoza.

La conferința organizată cu sprijinul organizației „Konrad Adenauer“ au mai fost invitați Virgiliu Țârău, vicepreședintele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu, Universitatea Națională de Muzică din București, Alina Pavelescu, Arhivele Naționale ale României, Florin Muller, Facultatea de Istorie - Universitatea București, Sergiu Musteață, Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă" din Republica Moldova, și Lavinia Betea, Universitatea "Aurel Vlaicu" din Arad.

Între 1 și 25 decembrie 2014, la împlinirea unui sfert de veac de la căderea simbolică a regimurilor comuniste în majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est, Televiziunea Română derulează în colaborare cu IICCMER campania publică de sensibilizare a conștiinței istorice și civice "După 25 de ani. Dreptul la memorie". "Destinele celor 50 deținuți politici și disidenți prezentate timp de 25 de zile constituie exemple de demnitate și curaj într-o vreme a neîncrederii și a fricii. Lupta împotriva totalitarismului și rezistența față de o ideologie opresivă i-au aruncat pe aceștia în temnițele comuniste, unde nu puțini au îndurat torturi greu de imaginat, în vreme ce alții și-au găsit sfârșitul. A le cunoaște poveștile de viață astăzi, la 25 de ani de la căderea simbolică a comunismului, reprezintă exercitarea dreptului nostru la memorie", se arată într-un comunicat al IICCMER.