Dr. Adrian Văduva, președinte al Comisiei pentru medici, Federația SANITAS din România a scris următoarele:

DOMNILOR GUVERNANȚI ...

care vă ocupați de gestionarea sănătății populației, implicit și a medicilor, vă rog să-mi permiteți o mică dizertație și câteva propuneri în urma emiterii "Ordonanței de Urgență a Guvernului care modifică Legea salarizării și înnobilează profesia de medic, obligându-l să efectueze muncă suplimentară".

În urmă cu mulți, mulți ani, ca student la medicină și dornic să devin chirurg, mergeam uneori în gărzi la Spitalul de Urgență. Într-o noapte, între două operații, mă plimbam pe culoarele spitalului, unde m-am întâlnit cu un distins și eminent chirurg care mi-a spus așa:

"Domnule Doctor, dacă vei ajunge vreodată să practici o specialitate chirurgicală, mai ales într-un serviciu de urgență, profită în gărzi de orice moment liber și încearcă să te odihnești; așază-te pe un scaun, moțăie cu capul pe o masă sau, daca ai noroc, întinde-te pe un pat, ALTFEL N-AI SĂ REZIȘTI."

După facultate, ca medic stagiar și apoi ca medic de medicină generală, am făcut câțiva ani voluntariat într-o specialitate de care mă îndrăgostisem. Veneam din provincie, unde fusesem repartizat și făceam gărzi la sfârșit de săptămână într-o secție de Obstetrică-Ginecologie. În acea perioadă, înainte de anul 1989, era mult de muncă, erau multe nașteri și multe avorturi toxico-septice grave.

Cu toate că eram tânăr, am cedat după o gardă și am plâns de oboseală și de stres.

Timpul a trecut, am devenit medic în specialitatea Obstetrică - Ginecologie și de multă vreme sunt șef de gardă.

Cu toate că nașterile s-au rărit și patologia specialității a devenit mai blândă iar avorturile provocate au ramas o amintire tristă, în gardă, când apuc să dorm, dorm iepurește pentru că știu că atunci când sună telefonul, se întâmplă ceva rău.

De multe ori se intră în sala de operație în câteva minute, minute care fac diferența între viață și moarte. Ce s-ar întâmpla dacă, atunci când suntem chemați la o urgență în toiul nopții, am mai sta nițel în pat și am mai lua și o gură de cafea, să ne putem trezi și dezmetici, n-o să știm nicio dată.

Credeți că interesează pe cineva stresul prin care treci cu creierul și inima, când trebuie să iei de unul singur decizii rapide și uneori radicale, sau să alegi între viața copilului și viața mamei, sau dacă lași o tânără femeie fără uter? Sunt convins că nu.

În ochii unora, noi rămânem ăia care nu ne mai săturăm de spăgi și ciubucuri, în ciuda "salariilor mari" vehiculate în mod tendențios pentru a asmuți populația împotriva noastră.

Interesează pe cineva cât ne chinuie întrebarea: "oare nu puteam face mai mult"?, "Oare nu am greșit pe undeva?". Sunt convins că nu.

Să zicem că am rezolvat cu bine un caz greu, credeți că după o tensiune nervoasă de maximă intensitate ne băgăm iar în pat? Ne foim un pic și adormim?

Cu toate că nu se prea mai găsesc pe la noi, cred că ați auzit de medicii anesteziști, pe care poate mulți îi percepeti că dau anestezie la o operație, după care ”își iau jucăriile” și pleacă la ei pe secție. Ei bine, specialitatea de anestezie și terapie intensivă este una dintre cele mai grele și solicitante specialități medicale, dar și una dintre cele mai bine plătite... bineințeles, îm alte țări.

Am fost și voi rămâne un admirator al acestei specialități și le sunt recunoscător medicilor pentru că ne țin pacienții în viață pe masa de operație și ne creează confortul operator, pentru că atunci când am avut de a face cu cazuri grave sau am avut nevoie de un sfat profesional pentru a lua cea mai bună decizie terapeutică, au răspuns prompt solicitărilor, la orice oră din zi și din noapte.

Având în vedere că medicii ATI din spitalul nostru fac în jur de 8 gărzi pe lună, rog să la temperați entuziasmul și să găsiți soluțiile optime pentru a apuca și ei pensia.

Îmi cer scuze că, față de deciziile luate de dumneavoastră, în loc să mă înfurii, m-am lăsat cuprins de amintiri.

Închei, mulțumindu-vă că "în noaptea minții" din 8 decembrie 2017 ați găsit, în sfârșit, "soluția finală" pentru cei care s-au încăpățânat să rămână în țară, fie ei medici, fie pacienți.

În mod sigur, lipsa de personal medical, oboseala acumulată, stresul și nemulțumirea de a fi obligați să desfășurăm muncă forțată se vor răsfrânge asupra actului medical; și nu din vina noastră, a medicilor. Rog să modificați Legea malpraxisului și să precizați că, în caz de culpă medicală, în solidar cu medicul va răspunde și Ministerul Sănătății. Rog, de asemenea, să aprobați în regim de urgență și la lăsatul serii, creșterea vârstei de pensionare la medici, pentru a putea să înlocuiți în contractul individual de muncă sintagma "angajarea se face pe perioadă de timp nedeterminată" cu "până ce moartea ne va despărți".

Ferească Dumnezeu, sper că știți de glumă!

Cu deosebit respect,

Dr. Adrian VADUVA

Președinte Comisie pentru medici

Federația SANITAS din România