Cantitatea de sare utilizată în prepararea felurilor de mâncare diferă în aceleaşi lanţuri fast food, de la o ţară la alta, concluzionează o echipă internaţională de cercetători din Australia, Canada, Franţa, Noua Zeelandă, Marea Britanie şi SUA, care au analizat conţinutul de sare în 2.124 de unităţi, la şapte categorii de produse în şase reţele specializate. Au fost examinate cele mai mari companii din acest domeniu: Burger King, Domino\'s Pizza, Kentucky Fried Chicken, McDonald\'s, Pizza Hut şi Subway. Conţinutul de sare a fost măsurat la hamburgeri, carne de pui, pizza, salate, sandwich-uri şi cartofi prăjiţi franţuzeşti.

Un nivel ridicat de sare în alimente duce la hipertensiune arterială şi alte afecţiuni cu deznodământ letal, explică coautorul studiului efectuat de Norman Campbell, profesor de medicină la Universitatea Calgary din Canada. Estimările arată că reducerea aportului de sare determină o reducere semnificativă a numărului de decese. Mai multe state, între care Marea Britanie, Finlanda, Irlanda, Japonia, s-au angajat în efortul de reducere a aportului de sare în domeniul alimentaţiei publice. Eforturi mai recente s-au încununat cu etichetarea conţinutului de sare pe anumite tipuri de produse alimentare. Cu toate acestea, industria alimentară invocă probleme tehnice de prelucrare a produselor alimentare ca una din principalele bariere în privinţa reducerii conţinutului de sare.

În urma studiului s-a constatat că nivelurile de sare din alimente similare variază foarte mult de la o ţară la alta, astfel, în restaurante din Canada şi SUA, nivelul de sare examinat s-a dovedit cu mult mai ridicat decât în reţele similare din Marea Britanie şi Franţa. Bunăoară, în Canada, specialitatea Chicken McNuggets de la McDonald\'s conţinea de două ori şi jumătate cantitatea de sodiu - 600 mg de sodiu (1,5 g sare) la 100 g porţie - comparativ cu 240 mg de sodiu (0,6 g sare) per 100 g porţie în Marea Britanie. ”Aceste niveluri ridicate relevă eşecul abordării actualelor guverne, care au lăsat reducerea cantităţii de sare la latitudinea industriei alimentare”, a apreciat Norman Campbell, subliniind că statul ar trebui să se implice într-o manieră mai eficientă în reglementarea acestei probleme, printr-un program coordonat, cu termen limită şi sancţiuni.