În PD-L Constanţa, capra vecinului trăieşte un adevărat coşmar existenţial. Pândită de peste tot, cornuta portocalie are toate şansele să-şi ia atestatul de victimă politică. Lupta pentru ciolan a generat o adevărată inflaţie de astfel de specimene. Nu-mi amintesc ca, în anii democraţiei noastre locale, să mai fi asistat la o astfel de mascaradă pentru şefia vreunui partid! Într-o epocă apusă, titular în astfel de roluri era Petre Stancă, un fel de Cozmâncă în teritoriu, care nu concepea nici în ruptul capului să cedeze şefia PSD Constanţa… În PD-L, după cum constatat, aproape fiecare activist se laudă că are în raniţa sa bastonul de general! Nu cumva sunt prea mulţi generali? Deocamdată, într-o primă fază a descompunerii de partid, asistăm la un caft generalizat în care bastonul de general, simbol al virilităţii incisive, este folosit pe post de umbrelă. În acest răzbel al ciolaniadei autentice şi cu diverse sclipiri ale unei ideologii idioate, capra vecinului, indiferent de identitatea pe care o poartă, este altoită decisiv şi statornic cu bastonul de general, în fapt, o biată nuia cu care fomiştii puterii se dau în stambă. Fenomenele care se petrec de ceva vreme în PD-L Constanţa ar trebui să fie studiate cu un plus de seriozitate de către cei care, în naivitatea lor molipsitoare, continuă să invoce existenţa unor aşa zise valori morale. De la debarcarea lui Stelian Duţu, căruia s-au grăbit să-i pună laţul de gât chiar şi cei care îi ştergeau basca de praf, vezi reacţia domnului Chirilă, lupta pentru funcţii de conducere şi poziţii privilegiate în partid a căpătat dimensiunile unei nesfârşte parodii. Practic, cu spume la gură, capra vecinului este alergată de la un grup de influenţă la altul. De când au urcat în pomul lăudat al Puterii, diverşi activişti nu mai pot fi daţi jos nici cu scara de pompieri! Să ne aducem aminte de emulaţia creatoare din perioada în care fiecare pedelist se visa director, cu Senol Zevri pe post de erou contemporan. Acum, după o nouă partitură, aceleaşi personaje vizează şefia partidului. Munca de jos nu se potriveşte cu ambiţiile personale ale unor domni care consideră că reprezintă elita partidului. Vorba senatorului Nicolae Moga: ”Mă uitam la scandalul din PD-L, jumătate din Constanţa vrea să fie preşedinte”. Nu-i aşa că este distractiv? Unii invocă formal necesitatea lansării unei competiţii autentice în partid, dar este greu de crezut că sforarii vor accepta acest lucru. O dovedesc din plin diversiunile lansate în ultima vreme, jocul dur la mantinelă al celor care vor să îngroape cu orice preţ vechea gardă a partidului, minimalizând rolul jucat de cei care au pus, la Constanţa, bazele Partidului Democrat. Prima victimă a acestor atacuri murdare a fost Dănuţ Moisoiu. Au urmat şi alţii, Moinescu, Manole etc., trecuţi pe “linie moartă”. Paradoxal, cei care vor să preia frâiele PD-L nu au nicio legătură cu fostul PD, îngroşând numărul “oilor rătăcite” de prin alte partide, fie trădători care au tulit-o noaptea din PSD, fie carierişti de doi lei din PNL. Trecerea în plan secund a democraţilor autentici s-a făcut cu sprijinul neprecupeţit al unor mahări de la centru. Care, evident, au acelaşi statut de parveniţi politici. În urmă cu doi ani, Elena Udrea a trecut prin filtrul său personal întreaga organizaţie judeţeană. Deloc întâmplător, oamenii susţinuţi de domnia sa sunt cei care fac mult zgomot în partid, provocând un mare deranj. În PD-L Constanţa, după cum am mai consemnat, asistăm la o inflaţie de generali, ceea ce ar putea dăuna grav sănătăţii acestei formaţiuni politice. În loc de PS. După cum am anticipat, Laurenţiu Mironescu s-a adăpostit sub fusta liberală a partidului.