Se spune că norocul şi-l face omul cu mâna lui şi că fiecare dintre noi poate reuşi în viaţă dacă are voinţă şi dacă luptă pentru a-şi atinge ţelul. În realitate, însă, lucrurile stau diferit. Sunt nenumărate cazuri în care oameni muncitori abia reuşesc să-şi ducă traiul de pe o zi pe alta, pentru simplul motiv că au ratat startul în viaţă, fiind născuţi în familii dezorganizate, care nu le-au oferit „armele” necesare pentru a-şi schimba soarta. În astfel de cazuri, pentru a putea reuşi să iasă din hăul în care au fost aruncaţi, este nevoie de ajutorul semenilor. De un asemenea sprijin au nevoie şi constănţenii Constantin Toader, de 23 de ani, şi Simona Velcu, de 20 de ani, care locuiesc împreună cu fetiţa lor de un an şi opt luni, în condiţii improprii, într-o baracă de pe un teren viran. „Când eram mic, mama mea s-a recăsătorit. Noul bărbat mă trimitea, cu acordul mamei, să cerşesc şi să fur. Nu am mai vrut o asemenea viaţă şi la şase ani am plecat de acasă. Am stat prin centre de plasament sau la adăpostul de zi şi de noapte de pe strada Decebal, din Constanţa”, povesteşte Constantin. Nici Simona nu a avut parte de o copilărie mai fericită: şi-a pierdut tatăl când era mică, iar mama a fost internată într-un centru de asistenţă socială. Copilăria şi-a petrecut-o şi ea în centrele de plasament. „Când am împlinit 16 ani, în urmă cu aproape patru ani, l-am întâlnit pe Constantin şi am decis să devenim o familie. Nu ne-am luat cu acte, pentru că nu avem bani”, spune Simona.

O FETIŢĂ DE UN AN ŞI UN COPIL „PE DRUM” În prezent, cei doi au o fetiţă, pe Larisa, care are un an şi opt luni, iar Simona este însărcinată, urmând să nască din clipă în clipă. Până în primăvara anului 2011 au locuit într-o casă părăsită din spatele Sălii Sportului din Constanţa. După ce imobilul a fost dărâmat de proprietar, au luat decizia de a-şi ridica propria locuinţă. „Nu am mai vrut să ne mutăm într-o altă casă părăsită, de unde aveam să fim daţi, oricum, afară. Am venit aici, pe terenul din spatele reprezentanţei Mercedes Benz, unde, din ce-am reuşit să adun, am încropit o locuinţă”, mai spune Constantin. Baraca care le-a devenit casă nu este racordată la utilităţi, prin urmare, deşi este însărcinată, Simona trebuie să meargă până la staţia Peco din apropiere, de unde ia apă. Pentru a se feri de frigul iernii, tânărul a amenajat o sobă în baracă, dintr-un butoi de metal. Lemnele le ia de pe câmpul de lângă casă, unde lumea mai aruncă materiale de construcţii. Cu toate astea, căldura obţinută nu este suficientă, iar micuţa Larisa este mai tot timpul răcită. „Eu muncesc la o spălătorie auto, unde sunt plătit cu 400 de lei pe lună. În plus, mai primim şi indemnizaţia de creştere a copilului. Dar jumătate din bani se duc pe tratamentul Larisei, prescris de medicul de familie. Ne este teamă să aducem nou-născutul să locuiască aici, în aceste condiţii. Nu cred că ar face faţă frigului şi nu vrem să-l punem în pericol”, spune, îngrijorat, Constantin. Pentru ei, cel mai bun cadou de Crăciun ar fi o casă care să le ofere condiţii pentru a-şi creşte cei doi copii şi a cărei chirie să-şi permită s-o plătească.