Soluţia folosită în anul 1991 pentru admiterea celor două Corei în Naţiunile Unite ar putea fi folosită şi, în prezent, pentru recunoaşterea independenţei Kosovo, deşi Rusia avertiza atunci că nu va accepta repetarea unei astfel de situaţii. Surse din cadrul UE au declarat că ideea ar fi ca peste jumătate din statele membre ONU să recunoască independenţa Kosovo, după care posibilitatea aderării noului stat la organizaţia globală să fie supusă aprobării Adunării Generale a ONU. Serbia a anunţat că va încerca să limiteze numărul ţărilor care vor recunoaşte Kosovo şi să ceară sprijinul Adunării Generale a ONU pentru susţinerea plîngerii sale la Curtea Internaţională de Justiţie. Sursele europene au explicat că este analizat cazul admiterii Coreei de Nord şi Coreei de Sud, supus aprobării Adunării Generale a ONU în lipsa consensului membrilor Consiliului de Securitate. Pentru o astfel de decizie a fost necesară o majoritate de două-treimi, greu de imaginat în prezent.

Serbia intenţionează să guverneze zonele dominate de etnicii sîrbi din Kosovo, conform unui acord interimar cu misiunea ONU în regiune. Majoritatea albaneză din Kosovo şi-a declarat independenţa faţă de Serbia la 17 februarie cu sprijinul Occidentului, deşi gestul a fost declarat ilegal de Belgrad. În regiune trăiesc, în continuare, circa 120.000 de sîrbi. Ministrul sîrb al Afacerilor Externe Vuk Jeremic a declarat că este necesar un acord interimar privind administrarea separată a sîrbilor din Kosovo, în vederea evitării conflictelor violente. Circa jumătate din sîrbii din Kosovo locuiesc în partea de nord, aflată la graniţa cu Serbia, iar restul sînt împrăştiaţi şi izolaţi în enclave din est şi sud. Totodată, şeful diplomaţiei de la Belgrad a precizat că Guvernul Serbiei va continua să facă presiuni pentru integrarea în UE, în pofida observaţiilor premierului naţionalist Vojislav Kostunica că ţara ar trebui să fie pregătită să amîne aderarea la UE timp de mulţi ani.

Independenţa Kosovo aduce mai multe probleme decît se spune în mod general publicului. Traficul de droguri pe axa America de Sud - Albania a atins proporţii alarmante, Kosovo fiind unul dintre principalele centre de distribuţie, întrucât este punctul de intersecţie a traseelor traficanţilor. Acest lucru generează îngrijorări, în primul rînd din cauza înfiinţării unor noi trasee de trafic de droguri şi includerea cocainei în categoria produselor oferite de grupurile active pe traseul balcanic al drogurilor, scrie în raportul anual pe 2007, întocmit de Biroul pentru combaterea drogurilor şi crimei al ONU (UNODC). Mafia albaneză a început recent să preia controlul asupra porturilor din România, adăugînd acest punct reţelei solide existente în Albania şi Muntenegru. Documentul reprezintă cel mai recent semnal de alarmă, după o serie de rapoarte îngrijorătoare ale FBI, Interpol şi Europol, potrivit cărora mafia albaneză este cea mai periculoasă organizaţie criminală din Europa, întrucît controlează o mare parte a traficului de heorină într-un număr semnificativ de state: Elveţia, Grecia, Belgia, Austria, Suedia, Cehia, Norvegia şi, recent, Marea Britanie.

Piaţa de heroină din Europa de Vest este controlată în proporţie de 40 pînă la 75% de albanezi, aduce cîştiguri anuale de şapte miliarde de dolari, traficul acestui tip de drog fiind, de departe, cel mai rentabil în Balcani, au descoperit serviciile de informaţii occidentale. Teritoriul care include Albania, Kosovo şi vestul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei reprezintă “un uriaş depozit de droguri”, deoarece aici se află tone de droguri, a declarat un diplomat detaşat în Balcani, pentru agenţia de presă Tanjug, explicînd că în această regiune există în permanenţă cel puţin şapte tone de heroină, pregătite pentru a fi transportate către Occident. “Albania şi Kosovo reprezintă centrul axei traficului de droguri care face legătura între Pakistan şi Afganistan şi Europa. Acest traseu valorează aproximativ şapte miliarde de dolari anual şi aproximativ 80% din heroina destinată pieţei vest-europene este transporată pe această axă”, potrivit unui alt raport prezentat de această dată Congresului american.