Am împrumutat această inspirată formulare de la un coleg din presă, chiar dacă aşa ceva nu există în gramatica limbii române. În acest an, verbul „a alege”, introdus în orice propoziţie electorală, se transformă într-un „predicat politic”… Ideea este pe cine trebuie, sau, mai ales, pe cine nu trebuie să alegem!

Urmărind scena de la Cotroceni, sau unde o fi avut loc ea, anume aceea de confirmare a deputaţilor europeni votaţi în România, am remarcat un fapt despre care s-a mai vorbit prin diferite talk-show-uri. De cîte ori rîde în caracteristicul său stil hăhăit, Traian Băsescu îşi ascunde, de fapt, o mare enervare sau surescitare. Schimbul scurt de replici cu Vadim, faptul că a evitat să ciocnească paharul cu şampanie atît cu Gigi Becali, cît şi cu liderul PRM, precum şi hăhăiala neîntreruptă atestă, într-adevăr, că Băsescu era extrem de nervos în acele clipe! Dar, dacă ne lurăm după rîsul său electoral, înseamnă că actualul preşedinte este din ce în ce mai nervos…

Cu toate că el continuă să se afle pe primul loc în intenţiile de vot ale românilor, scăderea procentelor sale în sondaje este aproape dramatică. Probabil că de aici îi vine şi enervarea. În plus, criza economică i-a dat peste cap toată strategia viitoarei campanii. De altfel, el este singurului candidat ce nu şi-a anunţat candidatura, tocmai pentru a putea să-şi facă o campanie camuflată pe bani publici. Pentru că nu cred în acea ipocrizie politică prin care încearcă să-i ducă pe români „cu zăhărelul”, declarînd că îşi va anunţa decizia de a candida sau nu abia în septembrie. În schimb, culmea ironiei face ca această criză să-i fi devenit cel mai temut adversar, exact cum se lăudase el acum vreo două luni, cu un aer de superioritate: „Nu Antonescu şi Geoană sînt adversarii mei, ci criza!” Uite că aşa s-a şi întîmplat…

Dar Băsescu mai are un inamic politic în lehamitea românilor. În afară de agitaţia continuă a scandalurilor, prin care a oferit „pîine şi circ”, preşedintele şi-a dezamăgit grav electoratul. Nu pot înţelege din ce motive o mînă de intelectuali continuă să îi fie suporteri?! Ba, mai mult, un amic personal, cu a cărui prietenie îmi place să mă laud, precum cunoscutul scriitor Mircea Cărtărescu, îl exonorează, în comentariile sale ziaristice, pe preşedinte de lipsa rezultatelor luptei împotriva corupţiei, conform principiului „singur împotriva mafiei nu se poate face nimic”. Eu aş spune că este exact invers, anume că Băsescu a devenit „mafiorul politic numărul 1” din România!

Aşadar, preşedintele este din ce în ce mai nervos, hăhăindu-se mereu, deoarece „predicatul politic” de care vorbeam la început riscă să-i cadă ca o ghilotină peste carieră. În eventualitatea în care „conjugarea” verbului „a alege” i-ar fi din nou favorabilă, în următorii cinci ani, Traian Băsescu ar risca să devină, din nervos, „isteric” de-a dreptul, pentru că s-ar da peste cap să modifice Constituţia, aşa fel încît să poată rămîne la putere cine ştie cît… Mai bine ar fi să votăm un preşedinte care rîde mai puţin, dar cunoaşte gramatica limbii române mai bine! Avem încă două alternative serioase…