După ce a revenit în peisajul nostru mioritic, ceea ce presupune o aterizare forţată cu picioarele pe pământ, domnul deputat Iorguş a îmbrăcat hainele lui Stan Păţitul. În această postură, gătit la patru ace, adică exact cum îi şade lui bine, a lansat noi teorii despre viaţa şi activitatea revoluţionară a PDL Constanţa. Din conţinutul tulburător al unor declaraţii de presă, am reţinut că, la acest moment, pentru PDL, “cel mai important deziderat trebuie să fie recâştigarea primăriilor de municipiu din judeţ, câştigarea Primăriei Constanţa şi, de asemenea, a Consiliului Judeţean”. După cele întâmplate la alegerile locale, când a probat pentru prima oară hainele lui Stan Păţitul, nu cred că domnul deputat era cel mai indicat mesager pentru transmiterea acestor obiective măreţe. Îmi este greu să cred că, după înfrângerea suferită în faţa lui Claudiu Tusac, domnia sa mai poate fi un exemplu mobilizator pentru activul de partid sau pentru cei care intenţionează să candideze la funcţiile enunţate mai sus. Un dram de decenţă politică ar trebui să-i determine pe cei păţiţi să stea deoparte o anumită perioadă şi să-i lase pe alţii să iasă în faţă. E de-a dreptul hazliu ca unul care a pierdut Primăria Mangalia să le ceară celorlalţi din partid să o recâştige, trasând chiar sarcini în acest sens! Se întâmplă, nu numai în PDL, ca Stan Păţitul să fie reactivat, în ciuda eşecului înregistrat, în diverse funcţii importante. Dacă nu se poate în partid, măcar consilier pe lângă Elena Udrea sau, mă rog, unde este nevoie de o gură bogată! Stan Păţitul face carieră şi în PNL Constanţa, fiind văzut deseori cum, în calitatea sa de şef interimar, plimbă elefantul. Care elefant, se ştie, a fost aspru sancţionat în urma eşecului usturător suferit de liberali la alegerile locale pentru Primăria Constanţa. E dreptul fiecărei formaţiuni politice să ţintească, vorba aia, cât mai sus… Problema e să aibă şi cu ce… Deocamdată, atât în PDL, cât şi în PNL, auzim aceleaşi voci dogite şi aceleaşi lozinci răsuflate. În perspectiva viitoarelor alegeri locale, nu am remarcat niciun prezumtiv candidat cu şanse reale la victorie. Din când în când, este scoasă din joben câte o variantă apolitică. Deunăzi, dacă am reţinut eu bine, PDL lansa modelul turbo Claudiu Palaz, care şi-a tăbăcit bine fundul prin Prefectura Constanţa. În criză de cadre credibile pentru o eventuală dispută electorală, PDL Constanţa s-a agăţat de pantalonii scumpi ai prefectului turbo, mizând pe experienţa acumulată de domnia sa în domeniul administraţiei publice. Ieşirea la rampă a PDL Constanţa, care s-a lăudat în gura mare cu candidatul său, pune sub semnul întrebării apartenenţa politică, cu sau fără carnet, a domnului prefect. În opinia mea, ca şi în cazul lui Greavu, prezentat ca o alternativă la Primăria Constanţa, termenul de garanţie al prefectului candidat a expirat din start. Nu este exclus ca domnul Claudiu Palaz să fi fost folosit ca simplu artificiu în deschiderea alegerilor pentru şefia structurilor de conducere din PDL Constanţa! Ca imagine, pică bine pentru cei care încearcă să acumuleze capital electoral şi prin intermediul concursurilor de frumuseţe. În agitaţia creată de alegerile din PDL, i-am auzit pe unii minunându-se cu gura până la urechi: ”Băi, nenicule, ăştia îl au şi pe prefect de partea lor!” Şi care-i problema?