Pe 14 februarie începe Postul Paştelui, care se sfârşeşte la 29 martie. Nu se fac nunţi în intervalul de la Lăsatul secului de carne şi până la Duminica Tomii.

Lăsata Secului de Paște se desfășoară în două trepte. Lăsata secului de carne are loc în penultima duminica dinaintea începerii postului.

Duminica de 11 februarie este trecută în calendar ca Duminica Infricoșătoarei Judecăți. Este o zi importantă pentru creștinii ortodocși deoarece sunt pomeniți mai mulți sfinți. În Biserică, preoții amintesc de Sfinții Apostoli Arhip, Filimon si Apfia, dar și de sfinții mucenici Maxim, Teodot, Isihie și Asclepiodota. Tot în această zi are loc pomenirea părintelui Ravula.

CE SĂ NU FACI LA LĂSATA SECULUI DE CARNE

1. Nu e bine să împrumuți obiecte sau bani în această zi. Se spune că dacă faci asta vei avea parte numai de pagube, iar sărbătorile nu vor fi unele fericite.

2. Nu e bine să consumi mâncarea nesărată. Bătrânii spun că, dacă te zgârcești la sare, și ceilalți se vor zgârci când le vei cere ajutorul.

3. Nu e bine să depui eforturi fizice mari ori să speli haine în această zi. Dacă faci asta riști să atragi necazuri nu doar asupra ta ci și asupra celor dragi ție.

CÂND MERG FINII CU PLOCON LA NAȘI

În duminica de Lăsatul Secului dinaintea Postului Paștelui, românii creştin-ortodocşi obişnuiesc să-şi viziteze naşii de cununie.

Nu scrie în cărţile sfinte că trebuie să le duci cadouri naşilor în ziua de Lăsata Secului, însă obiceiul a rămas împământenit de veacuri, în tradiţia populară. Duminica dinaintea Postului e serbată mai mult de finii şi de naşii care sunt şi prieteni apropiaţi.

În Postul Paștelui, conform rânduielilor bisericești, nu se fac nunți, iar pe 26 februarie are loc Lăsatul secului. Postul Paștelui durează patruzeci de zile, la care se adaugă săptămâna Patimilor. Postul Paştelui este cel mai lung şi mai aspru dintre toate cele patru posturi importante, fiind numit și Postul Mare.

Cei care țin Postul Paștelui trebuie să dea dovadă de o grijă spirituală sporită, prin renunţarea la alimentele de provenienţă animalice. Mai mult, aceştia trebuie să se înalte sufleteşte prin rugăciune alături de fapte bune.