În perioada 9-22 aprilie, filmul de debut al lui Florin Şerban, „Eu când vreau să fluier, fluier”, va rula la Cityplex. Cu două premii obţinute în acest an, în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, acest lungmetraj este unul dintre puţinele pelicule ce pot convinge orice spectator să revină în sala de cinema. Regizorul Florin Şerban a urcat de două ori, pe scena celei de-a 60-a ediţii a Berlinalei, pentru a i se înmâna Premiul „Alfred Bauer”, în memoria fondatorului festivalului, pentru inovaţie deosebită în limbajul artistic şi pentru a primi Ursul de Argint pentru Marele Premiu al Juriului, prezidat, anul acesta, de Werner Herzog.

Cineastul debutant a ales un subiect greu de transpus vizual, dar cu fler şi sensibilitate, a ocolit toate obstacolele şi capcanele unui clişeu patetic al dramei copiilor abandonaţi de părinţii aflaţi la muncă în străinătate, care ajung în puşcărie. Acesta nu este nici un film ce stârneşte emoţie, pentru ca odată cu aprinderea luminii peste generic să fie uitată. Este un film ce rămâne în memoria vizuală, care desluşeşte puţin câte puţin publicului din sufletele zbuciumate ale acestor copii care pleacă în viaţă de pe poziţii marginale. „Dedic acest premiu acelor copii care se află în puşcării, care scriu poezii şi care nu şi-au cunoscut mamele”, spunea, emoţionat, pe scena Palatului Berlinalei, regizorul Florin Şerban, care i-a invitat alături de el pe protagoniştii George Piştereanu şi Ada Condeescu.

Acest film are o importantă legătură cu Constanţa, pentru că filmările s-au desfăşurat la Penitenciarul Poarta Albă, iar regizorul îşi doreşte ca şi următorul său proiect să fie filmat tot în urbea de la malul Mării Negre.

În distribuţie se regăsesc nu numai actori profesionişti, precum Clara Vodă şi Mihai Constantin sau debutanţii Ada Condeescu şi George Piştereanu, dar şi tineri care s-au aflat în închisoare la momentul filmării. Lungmetrajul reface atmosfera de pârnaie, cu înjurături, manelele şi expresii de argou, iar camera nu se poziţionează niciodată direct pe chipurile personajelor. Imaturitatea de a-şi înţelege şi gestiona propriile sentimente, neputinţa şi dorinţa de a-şi feri fratele mai mic de propriile greşeli favorizate de lipsa părinţilor în cele mai importante momente ale copilăriei sunt lucruri cu care se confruntă Silviu, după gratii. Este un deţinut model, dar cu numai cinci zile înainte de eliberare, toate planurile se dau peste cap, odată cu dorinţa mamei sale de a-l duce pe fratele său mai mic în Italia, unde lucrează ceea ce ar deschide calea repetării aceloraşi greşeli ce au condus la condamnarea sa. Silviu este forţat spre o soluţie extremă, iar filmul redă foarte bine tensiunea în care se află personajul.

„Eu când vreau să fluier, fluier” a avut premiera pe 25 martie. Acest lungmetraj are şansa de a crea un curent de opinie în rândul spectatorilor, poate inspira schimbări, dacă situaţia care l-a inspirat este pe deplin conştientizată de public. Lungmetrajul a fost proiectat şi la Penitenciarul Bucureşti-Jilava, în cadrul unui eveniment organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi STRADA Film, în prezenţa regizorului Florin Şerban şi a actorilor George Piştereanu şi Ada Condeescu. Procedeele prin care marii cineaşti cartografiază starea societăţii civile ne pot ajuta în viaţa de zi cu zi în a depăşi erorile unui sistem în care, de cele mai multe ori, omul de rând nu se mai regăseşte.