Nu a mai fost ca la „Amintiri din Epoca de Aur”, când, la scurt timp după succesul lui Cristian Mungiu cu „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” (Palme d’Or, 2007), delegatul general al Festivalului de la Cannes, Thierry Frémaux, a venit să prefaţeze omnibus-ul cu primul titlu de mai sus, la cea dintâi proiecţie de la Un Certain Regard. De această dată, „Loverboy”-ul lui Cătălin Mitulescu a mers în festival precum toate celelalte filme din secţiune. Am văzut, însă, o sală arhiplină, pe care nu a părăsit-o nimeni până la sfârşit. Ţin să subliniez acest aspect întrucât la aceeaşi oră (11.00) începea conferinţa de presă a filmului „Melancholia”, cu participarea lui Lars von Trier, însoţit de echipa din care nu lipseau cele două interprete ale rolurilor principale feminine, Charlotte Gainsbourg şi Kirsten Dunst ( aceasta fiind, de fapt, înlocuitoarea lui Penelope Cruz, care nu a mai putut veni la turnaj din cauza unui contract de neevitat). La conferinţă, cineastul a dat un adevărat recital, intrigând spiritele comode cu afirmaţii şocante, asupra cărora nu este acum locul să insistăm. Filmul lui se înscrie în seria specifică, a viziunilor întunecate asupra viitorului omenirii. Planeta noastră este pur şi simplu înghiţită de o alta mai mare, cu un nume simbolic şi derutant, Melancholia, de unde şi titlul noii producţii.

Revenind la filmul românesc, să remarcăm aspectul lui succint, cu un fir epic central, fără divagaţiile din „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”. Cinismul, pozitivismul personajului principal, „loverboy”-ul Luca, cel care agaţă fete pentru a le furniza unei reţele de carne vie cu activitate în străinătate, este parcă mai aproape de realităţile lumii de azi. A dispărut speranţa. Nu mai este loc pentru niciun fel de iluzii. Deşi se îndrăgosteşte, băiatul îşi calcă pe inimă, renunţând la o iubire autentică, reală, de dragul banilor, sub presiunea contextului în care îşi duce existenţa.

Cei doi tineri actori, Ada Condeescu şi George Piştereanu, se regăsesc pe ecran după experienţa - şi ea reuşită - cu „Eu când vreau să fluier, fluier” (regia Florin Şerban), cu care au convins anul trecut, în februarie, juriul berlinez. Cătălin Mitulescu le oferă acum partituri mai largi, cu momente picante, spre care ne trimite chiar titlul.

Un „love story” cu un „loverboy” ale cărui metode ar trebui să ne pună pe gânduri. Un fel de a spune că şi „planeta iubirii” este tot mai ameninţată de „melancholia” banilor.

A fost, ieri, şi ziua filmului lui Pedro Almodovar, „La piel que habito”, de asemenea o parabolă a preţului iubirii, cu Antonio Banderas în rolul unui chirurg estetician, obsedat să creeze o piele „invulnerabilă”. Deşi „pitorească”, Elena Anaya a fermecat prin frumuseţe, iar jocul sobru a salvat-o de decorativismul personajului. Un rol încărcat de dramatism a făcut Marisa Parades, una din vedetele preferate ale lui Almodovar.

Cum arătam într-o altă corespondenţă, a fost nu doar ziua filmului românesc, ci şi seara petrecerii de la Chérie Cheri Beatch. Nu au fost nici pe departe 600 de invitaţi prezenţi, cum se estima, dar a fost o ambianţă plăcută, cu participarea echipei filmului „Loverboy”, din care îl vom menţiona, în primul rând, pe regizorul Cătălin Mitulescu. Acesta a apărut flancat de interpreţii principali, Ada Condeescu şi George Piştereanu.