Mai sînt puţine zile de vară calendaristice. Septembrie este luna cînd se deschide ca de obicei, sezonul premierelor cinematografice româneşti.

Avem ce vedea şi, mai ales, sîntem nerăbdători să nu pierdem acele titluri care vin încărcate cu laurii unor festivaluri internaţionale. Vom începe cu Cannes-ul, generos, şi în acest an, cu românii, premiind, şi nu cu orice, cu Palme d’Or, încă un film de-al nostru, „Megatron“ de Marian Crişan, scurt-metraj care povesteşte un posibil drum de împăcare între un tată şi o mamă aduşi la McDonald’s de fiul lor. Premiera va fi în septembrie, filmul intrînd într-un grupaj. Din triptic, pe lîngă „Megatron“, mai fac parte scurt-metrajele „Joi“, de Hadrian Marcu şi „Bricostory“ de Andreea Păduraru.

Revenind la septembrie şi la scurt-metraje, nu putem trece peste „Podul de flori“, de Thomas Ciulei, programat la „Elvira Popesco“, între 19 şi 26 ale primei luni din toamnă. Cea mai mare atracţie ar putea fi, totuşi, „Boogie“, în regia lui Radu Muntean. Este, de asemenea, un film la Cannes, inclus, în mai, în secţiunea Quinzaine des Realisateurs şi comentat elogios de presa de pe Coasta de Azur, ca şi, în linii mari, şi de cea românească. Descoperim o altă faţetă a talentului Anei Maria Marinca şi luăm notă de un excelent tandem: Mimi Brănescu-Dragoş Bucur.

Octombrie aduce alte două premiere ce se anunţă interesante. Avem un debut, cam întîrziat, cel al actorului Horaţiu Mălăele, regizorul „Nunţii mute“, imagine suspendată a unui moment tensionat: o petrecere de nuntă în zilele doliului prilejuit de moartea lui Stalin. „Weekend cu mama“ ni-l readuce în atenţie pe regizorul „Moromeţilor“ – Stere Gulea. În rolurile principale: Medeea Marinescu şi Adela Popescu.

Şi în noiembrie avem un debut, cel al operatoarei Anca Damian, care îşi încearcă forţa regizorală cu „Întîlniri încrucişate“. Consemnăm revenirea, după mulţi ani de absenţă, a lui Alexa Visarion, cu „Luna verde“. Noiembrie are şi o surpriză. Vom putea vedea, în România, „Mar Nero“, coproducţie încununată, recent, cu trei premii la Locarno. Este, de asemenea, o plăcută reconfirmare a unor talente româneşti promovate la Cannes. Joacă aici Dorotheea Petre, dar şi Maia Morgenstern şi Vlad Ivanov. Povestea arată o altă realitate a prezenţei româneşti în Italia. Remarcăm gentileţea, bunătatea, căldura sufletească, generozitatea, aici întruchipate în liniile blînde şi surîzătoare ale portretului pe care Dorotheea Petre îl realizează în rolul unei tinere plecate la muncă, în Italia, dar ştiind să revină la timp, acasă, pentru a încerca să-şi salveze dragostea, căsnicia, familia.

O toamnă cinematografică ofertantă, fără a mai pune la socoteală redeschiderea stagiunii la Cinematecă, anunţarea rezultatelor la noul concurs de proiecte al CNC sau festivalurile şi „săptămînile“ altor cinematografii europene, aduse la Bucureşti.