Este deja tradiţie ca orice demisie sau schimbare în Guvern să se facă cu voia şi îngăduinţa şefului statului. Aşa s-a întâmplat şi cu ministrul Muncii, Ioan Botiş. Imediat, pedeliştii au încercat să transforme o demisie ruşinoasă într-un act de onorabilitate. Acum, portocaliii se străduiesc să transforme o ruşine şi o evidenţă dureroasă a traficului de influenţă de pe masa Guvernului într-un succes. După demisia lui Botiş, cel dat cu aghiasmă şi sfinţit de pedelişti, premierul anunţa că interimatul va fi asigurat de secretarul de stat în Ministerul Muncii, Nicolae Ivăşescu. Se pare însă că peste noapte lucrurile s-au schimbat. Preşedintele Traian Băsescu a semnat, ieri, decretele prin care ia act de demisia lui Ioan Botiş din funcţia de ministru al Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi prin care îl numeşte interimar la conducerea ministerului pe… premierul multilateraldezvoltat Emil Boc. Asta înseamnă că Boc ştia că va fi numit la cârma acestui minister pentru că a declarat întruna, de când a demisionat Botiş, că Ministerul Muncii a fost şi va rămâne al PDL pentru că “textul Constituţiei” nu permite remanieri care să schimbe compoziţia politică a Guvernului. Boc a mai fost interimar şi în 2010, dar la Ministerul Educaţiei, după părăsirea guvernării de către PSD, de la 1 octombrie 2010 până la sfârşitul lui decembrie 2010, când a fost votat în Parlament un nou guvern. În aceeaşi perioadă, ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea, a fost interimar la Muncă, Radu Berceanu, ministrul Transporturilor, a fost interimar la Agricultură, Adriean Videanu, ministrul Economiei, a fost interimar la Sănătate, Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei, la Externe, Elena Udrea, ministrul Turismului, a fost interimar la ministerul Mediului, Sorina Plăcintă, ministrul Tineretului şi Sportului, la ministerul pentru relaţia cu Parlamentul, iar Gabriel Sandu, ministrul Comunicaţiilor, la ministerul pentru IMM-uri. Pe 13 octombrie, Guvernul Boc (care funcţiona deja prin interimari, n.r.) a fost demis prin moţiune de cenzură, depusă de PSD în urma asumării răspunderii pe Legea unică a salarizării. După căderea Guvernului, Băsescu l-a desemnat premier pe Lucian Croitoru, care nu a primit un vot de încredere în Parlament. O altă propunere a lui Băsescu pentru postul de premier a fost Liviu Negoiţă. Parlamentul, dominat la acea dată de noua coaliţie PSD-PNL, nu a stabilit o dată pentru şedinţa de învestire a Guvernului Negoiţă, tergiversând astfel situaţia unui nou Guvern până după alegerile prezidenţiale. Teoretic, Boc şi miniştrii PDL s-au ocupat interimar din octombrie până în decembrie de posturile lăsate vacante de pesedişti, întregul Guvern fiind practic lipsit de autoritate, neputând da legi sau hotărâri. După ce Băsescu a câştigat din nou Preşedinţia (deşi a pierdut alegerile pe teritoriul ţării), el l-a desemnat premier tot pe Boc.