Premierul britanic, David Cameron, a cărui ţară se află în prezent în afara unei alianţe SUA - Franţa pentru o eventuală intervenţie militară în Siria, se confruntă cu dificila sarcină de a-şi recăpăta autoritatea pe plan intern, după înfrângerea istorică suferită în Parlament.
Mai multe ziare britanice scriau sâmbătă despre o posibilă remaniere guvernamentală după veto-ul parlamentar cu privire la posibilitatea unei intervenţii militare în Siria, afront niciodată suferit de un Guvern britanic, referitor la o acţiune militară, în ultimii peste 230 de ani! Autoritatea lui David Cameron a fost ştirbită de 30 de membri ai Partidului său Conservator şi, ca un şi mai mare afront, zece membri ai Guvernului său de coaliţie nu au participat la votul crucial de joi seară, din Camera Comunelor, convocată de urgenţă de către acesta. Doi dintre ei, ministrul pentru Dezvoltare Internaţională, Justine Greening, şi secretarul de Stat pentru Afaceri Externe, Mark Simmonds, au explicat, jenaţi, că nu au auzit semnalul care le cerea parlamentarilor să voteze. Potrivit ziarului „Daily Telegraph”, apropiat de conservatori, cei doi miniştri ar putea să plătească pentru greşeala lor cu ocazia unei posibile remanieri ce ar putea să aibă loc săptămâna aceasta, la fel ca şi mulţi alţi membri ai Guvernului care nu s-au întors din vacanţă, în pofida convocării lansate de Cameron. Ziarul, la fel ca şi tabloidul cu tendinţă laburistă „Daily Mirror” au scris că George Young, responsabil cu impunerea disciplinei de partid pentru parlamentarii conservatori, este de asemenea în vizor.
„Umilire, dezastru, eşec răsunător”: ziarele nu au avut suficiente cuvinte dure, în ultimele două zile, pentru a descrie înfrângerea dureroasă suferită de David Cameron, aflat de trei ani la putere. O înfrângere rezultată dintr-un pariu riscant al premierului, dispus să acţioneze rapid şi care a părut să nu ia în considerare nivelul reticenţei opiniei publice şi a parlamentarilor, inclusiv în propria tabără, în faţa unei astfel de acţiuni, în condiţiile în care ţara este încă marcată de amintirea războiului din Irak, din 2003, şi a pretinselor arme de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein, care au justificat invazia americano-britanică.