Traian Băsescu trage tare să cîştige noi puncte la proba artistică. În perspectiva alegerilor prezidenţiale, a schimbat radical macazul. Ca să-şi ridice substanţial nota la purtare, şi-a modificat conduita. Peste noapte, şi-a luat în serios rolul stipulat în Constituţie. E grav. Chiar şi atunci cînd dă mîna cu invitaţii. Nu se mai ţine de şotii, ca şi cum nu am trăit niciodată acele episoade în care ne aşteptam să pună piedică unui ministru rătăcit ! E chiar sever. Pentru că ţara se află în găleată, a fost la un pas să-l tragă de urechi pe Tăriceanu. Pesemne ca un ultim gest de rămas bun. În definitiv, premierul, încă în funcţie, a fost poneiul său preferat, chiar dacă nu a reuşit să-l încalece niciodată pe deplin şi cu avînt personal. Traian Băsescu vrea să convingă poporul că domnia sa se ţine de cuvînt, chiar dacă uneori, ca în povestea cu demisia în cinci minute, ne-a mai tras clapa. Preşedintele vrea să ne convingă că s-a lepădat de orgoliile de-a dreptul prosteşti care l-au mînat pînă acum în luptă şi că a devenit excesiv de raţional şi de pragmatic. În numele priorităţilor care privesc starea naţiunii, este gata, chipurile, să accepte orice concesie. Chiar şi o alianţă PSD-PD-L. Domnului preşedinte îi place să pozeze, în aceste momente, în postura marelui om politic dedicat poporului. Ca atare, i-a pus la treabă pe politicieni, fluturînd pe deasupra capului graficele stabilite de el înainte de ziua alegerilor parlamentare. Agăţîndu-se, precum înecatul, de barca PSD, pentru care subit manifestă o dubioasă duioşie, Traian Băsescu clamează necesitatea formării noului guvern, pentru că, altfel, dă domnia sa de înţeles, ne mătură valul crizei mondiale! Eu cred că domnului prezident îi este mult mai multă teamă de valul alegerilor prezidenţiale programate pentru anul viitor. Sigur, nu zic, e şi criza la mijloc, dar mult mai importantă este starea sacilor prezidenţiali în căruţa de la Cotroceni. De aceea, faţă de alte situaţii de criză din politichia noastră, de data aceasta, preşedintele este cuminte, punctual şi îngîndurat, cum îi şade bine salvatorului naţiunii. Toate aceste gesturi şi mişcări vor fi contabilizate în contul campaniei sale electorale pentru un nou mandat, moment în care domnul Băsescu speră să fie copleşit de atenţia şi generozitatea în voturi a poporului. Nominalizarea lui Theodor Stolojan pentru postul de prim ministru face parte din acelaşi scenariu. Iată, vor spune unii, Băsescu s-a achitat de toate datoriile pe care le avea faţă de Stolo! Unii dintre noi au aşteptat cu sufletul la gură acest moment istoric, mizînd pe faptul că, de această dată, rolurile se vor schimba. Cu un premier de plîns, normal ar fi fost ca şi Stolojan să-i întoarcă lacrimile lui Băse. Spectacolul a fost amînat. S-ar putea ca prezidentul să plîngă de ciudă pe umărul lui Stolo după alegeri. Vom vedea. În prezent, sîntem în faza în care merge pe vîrfuri. Scenariul cu preşedintele grijuliu cu soarta viitorului guvern trebuie să aibă un final fericit. Ca să repete victoria de acum patru ani, e musai să aibă cu cine să defileze. Dacă s-ar putea, înconjurat de adversari din paie, care, pentru a nu-i perturba metabolismul, să-i cînte în strună. Ca posibil viitor premier, Stolo face parte din angrenajul propagandistic al preşedintelui. Pînă la alegerile prezidenţiale, Stolo, pe post de mecanic de locomotivă, trebuie să bage cărbuni pentru ca economia să duduie. Succesele preconizate în întrecerea socialistă trebuie să completeze cununa cu lauri a preşedintelui. Dacă va fi reales, Băsescu nu va conteni să-l ridice în slăvi pe premierul lui plîngăreţ. Parcă îl şi aud lăudînd fără măsură profesionalismul guvernului năşit de el. Pînă depune jurămîntul. După aceea, o să înceapă să găsească, după cum îi stă în fire, cîte un păduche răzleţ. O să strîmbe din nas şi o să-şi aducă aminte că dreapta nu are nimic de-a face cu stînga. De aici încolo, scenariul este previzibil. Cu siguranţă, într-o zi, dînd cu mopul pe jos, Elena Udrea o să găsească nişte bileţele roz. Pe pariu. Chiar dacă acum joacă la perfecţie rolul factorului de echilibru, lui Băsescu îi este dor de cunoscutele sale intrigi politice. Sigur, mai are de aşteptat pînă să se producă din nou pe scena politică. Dacă negocierile pentru formarea noului guvern se prelungesc mai mult decît este cazul, nu m-aş mira ca domnia sa să-şi dea în petec, cu arama lui cu tot pe faţă!