Ieri, la Stockholm, a avut loc ceremonia organizată de Comitetul Nobel pentru atribuirea premiilor celor 13 câştigători. A fost un singur absent, scriitoarea Alice Munro, în vârstă de 82 de ani, care a anunţat că nu poate călători în Suedia, pentru a asista la ceremonie, din cauza stării de sănătate precare, fiind însă reprezentată de fiica sa.

Printre numerele cele mai interesante se numără 84 - vârsta fizicianului Peter Higgs, care a devenit cel mai în vârstă câştigător al acestei ediţii. Cel mai tânăr este laureatul categoriei Medicină, Thomas Sudhof. Cel mai vârstnic câştigător de Premiu Nobel este istoricul Leonid Hurwicz, premiat la vârsta de 90 de ani, în timp ce la polul opus se află fizicianul Lawrence Bragg, care la 25 de ani era distins în anul 1915. 15 este numărul invitaţilor care îl pot acompania pe câştigătorul unui Premiu Nobel, timp de o săptămână, la Stockholm. Peter Higgs a venit, anul acesta, însoţit de fiul său, nora, doi nepoţi şi mai mulţi prieteni şi colegi fizicieni. Opt milioane de coroane suedeze reprezintă valoarea premiului care însoţeşte medalia Nobel, iar 94 este numărul celor care au fost distinşi cu premiul fondat de Alfred Nobel. În 19 dăţi nu s-au decernat Premiile Nobel, iar Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice este cea de-a 25-a instituţie internaţională care primeşte Premiul Nobel pentru Pace. 17.000 este numărul florilor alese să decoreze sala de concerte de la Stockholm, fiind preferaţi trandafirii, crizantemele, garoafele şi lalele, dar şi merii înfloriţi. Cea mai mare parte a florilor au fost comandate la San Remo, localitate în care Alfred Nobel a murit pe 10 decembrie 1896. 43 este numărul de bucătari care au gătit pentru cei 1.250 de invitaţi la luxosul bal Nobel, dat musai în prezenţa unui reprezentant al Casei Regale a Suediei.

Medaliile care se înmânează în fiecare an laureaţilor Premiilor Nobel sunt emblema cea mai recunoscută a acestor distincţii, fiecare cu propriile caracteristici, în funcţie de categoria pe care o reprezintă. Fiecare laureat primeşte un cec cu valoarea premiului, o diplomă şi o medalie de aur cu imaginea testatorului şi cu inscripţia adecvată, conform statutelor Fundaţiei Nobel, promulgate de regele Oscar al II-lea al Suediei în anul 1900. Testatorul nu este nimeni altul decât magnatul şi inventatorul suedez Alfred Nobel (1833-1896), care a inclus în testamentul său aceste premii care disting excelenţa intelectuală în cinci domenii. Suma la care se ridică în prezent premiul este de opt milioane de coroane suedeze, circa 922.000 de euro sau 1,3 milioane de dolari, bani care se împart, în cazul în care există mai mult de un laureat la fiecare categorie. Dintre toate distincţiile, cea mai uşor de identificat este medalia de aur cu imaginea lui Nobel pe una din feţe, deşi nu este la fel pe toate medaliile, şi cu un înscris pe cealaltă faţă, care se referă la categoria premiată.

Fizică, Chimie, Fiziologie sau Medicină, Literatură şi Pace sunt distincţiile instituite de Nobel, în timp ce categoria Economie, care poartă titlul Premiu pentru Ştiinţe Economice, în memoria lui Alfred Nobel, a fost creat, în 1968, de Banca Suediei, care îl finanţează, chiar dacă este acordat, ca şi celelalte, de Academia Regală de Ştiinţe din Suedia. ”Medaliile suedeze” care se înmânează la Stockholm (Fizică, Chimie Medicină şi Literatură) au fost create de sculptorul şi gravorul Erik Lindberg; cea care recompensează Nobelul pentru Pace şi care se oferă la Oslo, din dorinţa lui Afred Nobel, este o creaţie a sculptorului norvegian Gustav Vigeland, iar cea pentru Economie este o creaţie a lui Gunvor Svensson-Lundqvist.

Desenul este acelaşi din 1902, deşi cu un an înainte, când au fost prima dată înmânate premiile, chipul de pe faţa ”medaliilor suedeze” nu a fost gata la timp deoarece a trebuit să fie aprobat de fiecare instituţie în parte şi a fost un proces care a necesitat timp. Din scrisorile lui Lindberg către tatăl său, se ştie că cei premiaţi în 1901 au primit o medalie temporară, până când cele definitive au fost terminate, în septembrie 1902, după cum relatează Fundaţia Premiilor Nobel pe pagina sa web.

Medaliile care au fost înmânate laureaţilor ieri la Stockholm sunt din aur verde de 18 karate, placate cu aur de 24 de karate (până în 1980 erau din aur de 23 de karate), o greutate de circa 200 de grame, un diametru de 6,6 centimetri şi fabricate în parte manual. ”Inventas vitam juvat excoluisse per artes / Pentru cei care, inventând artele, ne-au făcut viaţa mai frumoasă”, citat din „Eneida“ lui Virgiliu, este scris pe una din feţele medaliilor, în timp ce pe medalia pentru Premiul pentru Pace scrie „Pro pace et fraternitate gentium / Pentru pace şi frăţie între oameni”, iar pe medalia pentru Economie nu există niciun înscris. Reversul fiecărei medalii are o gravură diferită. Pe cea pentru Literatură este reprezentat un tânăr aşezat sub un dafin care ascultă şi scrie un cântec inspirat de Muză, iar pe cea pentru Pace este gravat un grup de trei oameni care se ţin de mâini într-o legătură fraternă. Medaliile pentru Fizică şi Chimie au gravate aceeaşi imagine: Natura, sub forma unei zeiţe care seamănă cu Isis, având în braţe un corn al abundenţei, iar chipul este acoperit de un văl pe care îl suţine zeul Ştiinţei. Numele fiecărui laureat este scris, în cazul medaliilor suedeze, în partea de jos a uneia dintre feţe, iar pentru cele ale Păcii şi Economiei sunt gravate pe cant, unde sunt mai puţin vizibile.

Potrivit Fundaţiei Nobel, în 1975, laureaţii premiului pentru Economie, rusul Leonid Kantorovici şi americanul Tjalling Koopmans, au confundat medaliile şi s-au întors în ţară fiecare cu medalia celuilalt. În plină epocă a Războiului Rece, au fost necesari patru ani de eforturi diplomatice pentru a repara greşeala.