Presimţeam că juriile locarneze nu vor avea cum să treacă peste noile valori ale cinematografiei noastre. Dovada fusese recunoaşterea lui Adrian Sitaru, căruia i se acordase „Leopardul de mâine” pentru scurtmetrajul „Valuri”. Invitarea a două lungmetraje româneşti la ediţia din 2010 reprezenta o nouă probă de apreciere a talentelor româneşti. A venit mai repede decât ne aşteptam atribuirea unui premiu de interpretare, acordat de critica elveţiană Anei Ularu, pentru rolul Matilda din „Periferic”.

Era, însă, dificil de trecut peste formula narativă şi spectaculară, ca şi peste modalitatea de a exprima umanitatea rănită a personajelor din „Morgen” de Marian Crişan. Regizorul venea la Locarno ca deţinător al unei Palme d’Or, pentru scurtmetrajul „Megatron”.

Nu pot să trec acum, când palmaresul a ieşit de sub embargoul firesc - urmând, totuşi, ca abia astăzi, 16 august, marile agenţii de presă, ca şi cotidienele cu pagini speciale de cinema să-şi facă publice opiniile legate de opţiunea juriilor - peste faptul, până la urmă excepţional, că numele unui tânăr cineast de la noi ocupă locul al doilea într-o ierarhie mondială. Ca şi la ediţia din 2009, China - o forţă uriaşă şi în domeniul audiovizualului - „smulge” „Leopardul de aur”. Este un film - „Winter Vocation” - altfel decât cel mai înainte premiat, la ediţia precedentă: „Ea, o chinezoaică”. Sunt, din nou, în prim-plan, tineri chinezi, oameni pentru care vacanţa în familie, cu familia, înseamnă întâi şi întâi, un examen, un mod de a te cunoaşte pe tine însuţi prin raportarea la ceilalţi. Subliniez calităţile producţiei chineze încununate cu „Leopardul de aur” anume spre a găsi afinităţile povestirii româneşti cu aceasta. „

Morgen” aduce pe ecran viaţa de zi cu zi a unui supraveghetor de magazin de la Salonta, pasionat de pescuit, care, aproape de frontiera cu Ungaria, descoperă un kurd preocupat să ajungă la familia lui. Nelu al nostru se comportă de o manieră specifică, temporizând, dar şi dorind să-l asimilize pe kurd, să-i stopeze pornirea de fugar. Ca să-l „facă” de-al locului, îl ia la pescuit, îl ţine aproape la muncile gospodăreşti, fără a-i anihila sau măcar diminua speranţa. Acest joc psihologic cu timpul plecării, tatonarea unei sensibilităţi de om la capătul puterilor, având nevoie de un balsam afectiv, pesemne că a plăcut mult şi ecumenicilor, al căror juriu l-a premiat. Curios, destul de curios, dar şi de plăcut surprinzător, este că şi juriul tinerelor a apreciat filmul, trecându-l pe listă, fie şi pe poziţia a treia.

Practic, „Morgen” se întoarce de la Locarno cu trei premii, dintre care cel mai de vază, Premiul juriului, înseamnă plasarea pe locul al doilea în ierarhia întregului palmares. Nu este deloc puţin.