Presa americană, intrigată de numărul mare de stîngaci printre liderii de la Casa Albă

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Presa americană, intrigată de numărul mare de stîngaci printre liderii de la Casa Albă

Monden 11 Iulie 2008 / 00:00 566 accesări

Viitorul preşedinte al SUA, fie că va fi John McCain, fie Barack Obama, va fi tot stîngaci, la fel ca numeroşi lideri de la Casa Albă, de la Ronald Reagan pînă la Bill Clinton, o constatare care intrigă presa americană. Din 1974, SUA au avut patru preşedinţi stîngaci: Gerald Ford, Ronald Reagan, George Bush şi Bill Clinton, scria recent publicaţia “New York Sun”. Chiar şi printre vicepreşedinţi sau candidaţii care au pierdut alegerile, stîngacii au fost bine reprezentaţi, în frunte cu Al Gore, Robert Dole, John Edwards sau Ross Perot. Proporţia stîngacilor în societatea americană este de doar 10 – 12%, ceea ce face şi mai misterios numărul mare al liderilor politici stîngaci din ultimile decenii.

“Preşedinţia a fost în mîinile stîngacilor timp de 22 de ani, în ultimii 34 de ani”, scrie publicaţia “Washington Post”. Stîngacii care utilizează mai mult emisfera dreaptă a creierului ar fi mai apţi pentru a vizualiza ansamblul unei probleme, a face mai multe lucruri deodată şi dau dovadă de creativitate, scriu cei de la “New York Daily News”. În rîndul matematicienilor, artiştilor şi arhitecţilor, frecvenţa stîngacilor este mai mare, scriu ziarele, citînd nume precum Michelango, Leonardo da Vinci, Albert Einstein şi Marilyn Monroe. Pentru cei din generaţiile mai vechi, faptul că au fost presaţi să intre în norma unei societăţi dominate de dreptaci, i-a obligat să devină perseverenţi, cheia succesului în politică, potrivit “Washington Post”. Publicaţia subliniază că un stîngaci născut în anii ‘50, cum este John McCain, a îndurat multe pentru a rămîne aşa, fiind presat de profesori la şcoală.

În 1900, proporţia celor care îndrăzneau să fie stîngaci nu era decît de 3% în societatea americană, potrivit unei anchete a “National Geographic”. Să fii stîngaci nu a fost întodeauna de bine, pentru că, în istorie, folosirea mîinii stîngi a fost asociată cu ghinionul. În 1988, în “Washington Post” a apărut un editorial referitor la candidatura lui George Bush: “Vrem să avem un preşedinte stîngaci?”. Mai tîrziu, în timp ce preşedintele urma un tratament pentru tiroidă, comentatorii se axau pe faptul că stîngacii ar fi predispuşi bolilor tiroidei. “Rămîne ca în acest an, după alegerile din noiembrie, să fie schimbate foarfecile şi desfăcătoarele de conserve de la Casa Albă”, a conchis “New York Daily News”. “Dar, ştiinţific vorbind, această ţară are nevoie de un lider ambidextru”, rezumă “Washington Post”.

Taguri articol


12