Nu întotdeauna cei care vorbesc despre „comorile” Bibliotecii Judeţene (BJ) „Ioan N. Roman” se referă doar la cărţi, aşa cum este tentat publicul larg să creadă. Pe lângă principala misiune de a promova lectura şi cartea, BJ deţine şi o importantă colecţie de publicaţii - pe microfilm şi, parţial, în format online, pe site-ul bibliotecii - care se află la dispoziţia celor care doresc să pătrundă în atmosfera publicistică a unei epoci, cum ar fi cea a anului 1913.

„Acum un secol - mai exact în anul 1913 - la Constanţa apăreau 16 publicaţii locale, cu o paletă tematică foarte variată. Este anul cu cele mai multe publicaţii, de la demararea vieţii publicistice locale, în 1880, cu primul ziar, „Farul Constanţei”. Un an de referinţă, am putea spune, care marchează o curbă ascendentă în istoria presei constănţene, curbă ce va fi frântă în 1916, în condiţiile de ocupaţie germană ale Primului Război Mondial”, a declarat directorul BJ, Cornelia Pariza, care a realizat studiul „Presa constănţeană acum un secol”.

Alături de publicaţiile „Farul Constanţei” (10 mai 1880 - 26 noiembrie 1938), primul şi cel mai longeviv ziar din istoria presei dobrogene şi „Dobrogea jună”, săptămânal independent, înfiinţat în 1904, de Constantin N. Sarry, sunt menţionate în studiul Corneliei Pariza şi unele mai noi, precum „Telegraful Constanţei”.

„Putem spune că, acum un secol, a apărut primul ziar cotidian local, „Telegraful Constanţei” (n.r. cu motto-ul „Apare în fiecare dimineaţă cu ştirile telegrafice din cursul nopţii”), în intervalul 26-30 iunie 1913. Până atunci, au apărut la Constanţa numai gazete săptămânale. Deşi au apărut numai trei numere, difuzând ştiri din ţară şi din străinătate, mai ales referitoare la Războiul balcanic, publicaţia constituie, totuşi, un reper important în ceea ce priveşte ritmul nevoilor de informare ale constănţenilor. Este singura publicaţie dobrogeană care a apărut cu această denumire, până la apariţia, în 1992, a prezentului cotidian Telegraf”, a precizat Cornelia Pariza.

Bilunarul „România Mare”, subintitulat „revistă literară naţională”, care apare în 1915, alături de cotidianul cu acelaşi nume, „Liberalul Constanţei”, subintitulat „Organ al Partidului Naţional Liberal”, „Răcnetul Constanţei” şi ziarul de sezon „Curierul băilor Constanţa - Techirghiol” întregesc peisajul publicistic de acum o sută de ani.