Preşedintele chinez, Hu Jintao, a sosit la Washington, ieri, urmând ca astăzi să se vadă cu Barack Obama, pentru a discuta despre comerţ şi o serie de alte chestiuni, printre care dosarul nord-coreean. Presa chineză a informat că Hu va sublinia cum un parteneriat constructiv între cele două puteri poate fi reciproc benefic şi poate asigura stabilitatea în Asia şi în lume, în pofida diferenţelor de opinie dintre Beijing şi Washington. Hu se va întâlni şi cu legislatori de rang înalt şi oameni de afaceri. După Washington, el se va duce la Chicago. Întâlnirea de astăzi dintre cei doi lideri va interveni în condiţiile criticilor potrivit cărora Banca Poporului din China, controlată de guvern, subevaluează artificial yuanul, scăzând costul exporturilor chineze, ceea ce ar oferi un avantaj pe piaţa internaţională. Săptămâna trecută, secretarul Trezoreriei, Timothy Geithner, a declarat că China trebuie să depună mai multe eforturi pentru a rezolva problema monedei sale subevaluate şi a dependenţei de exporturi, adăugând că acest lucru ar fi în interesul Beijingului, pentru că ar permite ţinerea sub control a inflaţiei. Democraţii din Senat au explicat într-o conferinţă de presă că politicile comerciale ale Chinei, precum şi controlarea monedei, subminează producătorii americani şi duc la desfiinţarea de locuri de muncă în SUA. Însă Hu a respins argumentul că stabilitatea preţului este un motiv pentru aprecierea yuanului, declarând că inflaţia chineză este moderată şi controlabilă.

Într-o tentativă de a atenua tensiunile înainte de întâlnirea lui Hu cu Obama, Banca Chinei a început săptămâna trecută să ofere yuani direct actorilor economici americani, ceea ce reprezintă o premieră. Şi preşedintele chinez are o serie de nemulţumiri faţă de SUA, în special faţă de politica Federal Reserve ce vizează stimularea economiei. Politica afectează în special China, ţinând cont că presupune o datorie guvernamentală în valoare de miliarde de dolari. Politica Fed face obligaţiunile americane o investiţie mai puţin atractivă pentru chinezi. Potrivit aşteptărilor, Hu va prezenta, în cursul vizitei sale de trei zile la Washington, propria sa viziune privind relaţiile SUA-China. Ambasadorul chinez în SUA, Zhang Yetsui, a descris vizita drept vitală pentru relaţiile dintre statul comunist şi o putere democratică. Însă această retorică optimistă intervine după ce oficiali de la Washington au sugerat recent că Beijingul reacţionează prea încet în unele chestiuni şi că, în general, ar trebui să îşi schimbe abordarea pentru a reflecta influenţa sa din ce în ce mai mare. Într-un discurs rostit vineri, secretarul american de Stat, Hillary Clinton, a declarat că China trebuie să îşi asume responsabilitatea de a fi o putere mondială în loc să îşi bazeze politicile numai pe propriul interes. Ea a dat asigurări că Washingtonul nu consideră Beijingul un inamic. ”Economiile noastre sunt legate, la fel ca şi viitorul nostru”, a spus ea.

Două bănci chineze controlate de stat au împrumutat mai mult ţărilor în curs de dezvoltare decât Banca Mondială, arată un raport al ”Financial Times”. Banca pentru Dezvoltare a Chinei şi Banca de Export-Import a Chinei au oferit împrumuturi în valoare de cel puţin 110 miliarde de dolari pentru guverne şi firme din ţările în curs de dezvoltare, în 2009 şi 2010. Cele două bănci chineze nu au publicat detalii despre împrumuturile din străinătate, aşa că studiul este bazat pe anunţurile publice făcute. Acest lucru înseamnă că suma estimată este probabil mai mică decât cea reală, pentru că împrumuturile mai delicate nu au fost anunţate public. Cele două bănci sunt ”bănci politice”, adică promovează ceea ce Beijingul consideră interesele sale naţionale. Una dintre sarcinile Băncii pentru Dezvoltare a Chinei este să încerce să faciliteze şi, acolo unde este posibil, să deblocheze fluxurile de materii prime pentru economia chineză. De asemenea, încearcă să deschidă pieţe externe pentru companiile chineze. Însă situaţia este diferită în sectorul privat. Investiţiile externe directe făcute de companiile chineze, cu excepţia băncilor, au fost anul trecut de numai 50 de miliarde de dolari, cu 50% mai puţin decât suma de bani investiţi de companiile străine în China. Acest lucru sugerează că societăţile chineze nu au încă suficientă încredere pentru a face achiziţii importante în străinătate sau nu pot să o facă. Perioada vizată de studiul FT include şi cea mai gravă criză financiară globală.