Prezidentul a renunţat la vechile sale tabieturi şi bea lăptic. Chiar dacă se dă în vînt după roşii cu brînză, mîncarea sa preferată de cînd a ajuns la Cotroceni, nu refuză nici lăpticul. La noi, în politică, lăpticul reprezintă un simbol pentru cei care o fac de oaie. De cînd cu tunsul oilor la nivel prezidenţial, lăpticul a devenit, în materie de răspundere de orice fel, paravanul preferat al celor care, la un moment dat, trebuie să dea socoteală pentru anumite fapte. Excepţie de la regulă pare să facă ministreasa Turismului. Deşi i s-au adus cîteva acuzaţii generatoare de disconfort, Elena Udrea nu a apelat la lăptic. Dimpotrivă, iritată la culme, a sărit la gîtul comisiei parlamentare de anchetă. Cu un scop apropiat conţinutului care defineşte lăpticul şi derivatele sale. Din cîte înţeleg, domnia sa vrea să scoată untul din comisie! Din Orban, sînt sigur, nu poate să iasă decît unt sărat numa’ bun de frecat cu cureaua lată. Preşedintele Băsescu s-a întors la lăptic. De cîteva zile încoace, îi convine de minune funcţia celui care nu ştie nimic şi bea lăptic. Sigur, faţă de consumatorul tradiţional de lapte praf, dumnealui manifestă un plus de maturitate politică. În momentul de faţă, putem vorbi despre existenţa unei strategii virtuale. Ţinînd cont de scandalurile declanşate în ultima vreme, este evident că preşedintelui îi convine de minune poziţia confortabilă pe care i-o conferă, în acest moment, statutul de consumator de lăptic. În primul rînd, este scutit de orice responsabilitate. După cum se ştie, cel mic care bea lăptic se bucură de o largă şi complexă imunitate pe toate planurile. Nu contează domeniile de activitate. Indiferent de situaţia creată sau de gafa comisă, nu poţi să iei la bani mărunţi activitatea unui personaj atît de gingaş precum este cel mic care bea lăptic. La vîrsta sa naturală, cel mic care bea lăptic îşi manifestă inocenţa prin poziţia tranşantă a degetului înfipt în gură. Şi, evident, în funcţie de condiţiile existente, supt ca atare. Prezidentul se manifestă mult mai simplu, luîndu-l pe “Nu ştiu” în braţe. Poţi să-i zici ceva? Nu ştie omul şi pace fratele lui ce afaceri face! Fiind vorba de afaceri toxice din punct de vedere moral, lăpticul poate fi folosit ca antidot. În situaţii de acest gen, se recomandă să fie inclus în setul de măsuri preventive. Prezidentul rezolvă lucrurile mult mai simplu. Îl ia pe “Nu ştiu” în braţe şi se plimbă cu el prin faţa naţiunii. Toată această mişcare dedicată naivilor seamănă cu o tentativă de aburire. Ca şi scena copilărească în care, refuzînd şpriţul de vară, cel mic declară că bea lăptic! Datorită efectelor sale colaterale asupra memoriei, lăpticul îl ajută să nu ştie nimic. Chiar dacă şi-a beştelit frăţiorul, chestia asta extrem de activă nu i-a stimulat deloc memoria. Am o singură observaţie de făcut. Poziţia în care se află domnia sa, una fără limite, nu se potriveşte deloc cu lăpticul şi cu inocenţa celui care afirmă cu seninătate că nu ştie nimic. Lăpticul nu se potriveşte cu statutul unui preşedinte jucător…